Fenomenu' este dur, așadar mă doare-n jur!

Am citit multe chestii scrise de bărbați legate de amintirea primului sărut, prima îmbrățișare, prima dragoste, etc. So sweet, vorba francezului. Nu am citit pană acum nimic scris de bărbați legat de prima relație sexuală, evident făcand excepție de textele de căcat scrise de secături semianalfabete. Trag de aici concluzia că bărbații au amintiri ușor neplăcute legate de momentul în care a aparut încă un participant la sex, fie barbat sau femeie. Ce se intâmplă însă cu femeile?
Am descoperit că femeile sunt mult mai libertine în a-și impărtăși impresii despre "prima dată". Mai mult decât atât, ele se ajută reciproc. De căte ori i-ați auzit pe bărbați dându-și unul altuia sfaturi despre sex? Come on...

În sprijinul celor afirmate mai sus am gasit link-ul acesta:
http://www.intrebariinteresante.ro/?pg=Dragoste_si_sex/Virginitate/2117/ce_sa_fac_sa_nu_mai_ma_doara_asa_tare_dezvirginarea?
Sigur, m-am abținut cu greu..aș fi putut comenta 2 ore pe tema titlului.

(pauza)

Ați citit, da? Bine. Puteați sa nu o faceți pentru ca voi executa eu copy/paste aici. Deci, totul incepe așa:

ce sa fac sa nu mai ma doara asa tare dezvirginarea?
salut!am un prieten de destul de mult timp si am ajuns cu el la anume acel pas cind vrem sa incercam sex....am incarcat ,dar nu prea se primeste, deoarece ma doare foarte tare...enorm de mult...nu stiu ce sa mai fac..incep sa ma tem foarte tare de sex...din cauza durerii..desigur am citit ca durerea e normala prima data..dar e ingrozitoare as putea spune..si..nu stiu ce sa fac...daca cineva a trecut peste asa ceva spuneti-mi si mie,cum ati depasit..caci eu nu stiu ce sa fac...(orice raspunsuri vor fi binevenite,dar ,va rog,acei care vor sa scrie ca e prea devreme sau ceva de genul asta...va rog nu faceti asta caci eu am decis ferm sa fac acest pas deja)merci anticipat

Deducem impreuna din acest sensibil fragment că tânăra domniță e decisă, motivată însă nu prea se primește, vorba ceea. Deși nici unuia dintre noi nu-i vine sa creadă domnița a citit cel puțin o dată, atunci când a aflat că durerea e normală. Finalul este zdrobitor. Domnița se agață disperat de speranța că ar mai putea exista in lumea asta mare cel puțin o femeie în viața căreia dezvirginarea a aparut după propria naștere și care ar fi dispusă sa-i relateze căte ceva. Și cică nu exista minuni. Exista chiar mai multe. Iat-o pe prima:

E foarte important sa ai incredere in el, dar dupa fermitatea ta, probabil ca ai...tot ce ramine de facut e sa creati o atmosfera cit mai placuta cu luminari aromate si, chiar daca risc sa nu fiu inteleasa corect, putin vin de calitate ar putea sa te ajute sa treci mai usor peste asta. cel putin asa a fost la mine! Ma temeam si eu enorm de acest pas, dar prietenul meu a fost foarte atent la detalii, asta conteaza cel mai mult! Trebuie sa te relaxezi si sa primesti placere!Succese!

Pentru că din enunț am simțit că tânara domniță are nevoia de sprijin am decis să intervin cu ceva clarificări. Așadar, ideea cu lumănarile e buna atăt timp căt ele sunt aprinse și nu sunt așezate pe vreo canistrâ sau recipient cu gaz. Și cu vinul sunt deacord, poate fi folositor cănd este sorbit. Personal, nu vă recomand mai mult de 2 sticle de căciulă, in niciun caz lui. Dar iată ca sfaturile nu se opresc aici.

Iti spun din propia experienta 3 chestii:1-trebuie sa fii sigura ca vrei sa faci pasul asta. 2-Concentreaza-te doar ca o faci cu iubitul tau si nu te mai gandi la durere . 3- faceti sa fie o atmosfera cat mai placuta iar voi doi sa va simntiti cat mai bine .Succes!

Făcand o analiză pe text constat că duduia cu sfaturile nu e chiar ochi de șoim. Păi tânara domniță a enunțat că este decisă deja să facă pasul, deci chestia 1 dispare. Pufff... Ce-ați făcut, bre? Păi nu v-am spus să vă limitați la două sticle? Uite, acum va trebui (conform duduii) să te gandești că barbatul cu care te vei copula în minutele următoare e iubitul tău, deși acesta din urmă zace plin de vomă in vestibul. Acum să te văd cum faceți voi atmosfera plăcută in condițiile date.
Ei bine, tănara domniță nu renunță.

am incercat desigur cu lubrifiant...si tot doare tare.....

Vine și raspunsul...

lubriafiantul ar trebui sa te ajute,banuiesc ca nu ai incercat asta pana acum..de asemenea preludiul,un sex oral facut de el tie ar fi iar util pentru tine.

Și eu sunt de părere că lubrifiantul ajută dacă este folosit corect. Lubrifiantul nu-l ajută pe iubitul tău. Degeaba i-l torni pe găt, tot beat va fi pană maine. Eventual vei evita senzația de gat uscat care altfel l-ar jena puțin. Dar să continuăm...

exista gel anestezic pt dezvirginare la sex-shopuri. ar fi o idee sa incerci

Dacă totuși nu găsești produsul acesta poți incerca o epidurală. Este mult mai sigură și s-ar putea ca ulterior să te mai intâlnești cu ea.
Mai urmează câteva sfaturi pe care probabil le veți comenta singuri. Ce desprindem cu toții de aici, și ma refer strict la barbați, este că noi nici macar cu gandul n-am gandit cât de complex este să fii femeie.
Eu am decis să ma doară și această scriere stâ zălog!

Am fost un bou, s'mă iertaț'!

Trebuie că dacă nu ai simțul umorului să-ți fie foarte greu. Dețin la rându-mi un cont pe Facebook la fel ca oricare dintre voi. Postez zilnic un material video, un comment și de ceva timp câte un material inspirațional. Ei bine, nu mă așteptam să rup gura târgului cu această din urmă categorie insă nici nu am simțit ca rezonăm unitar. În comment-ul de astăzi am lăsat să se ințeleagă faptul ca nu aș mai fi motivat să postez materiale inspiraționale. Ei bine, am fost un bou! Nu știu ce a fost in capul meu, insă am fost un bou. De ce m-oi fi supărat eu ca magarul pe sat?
Facebook e o lume mirobolantă. Aici exista cauze pestrițe, ură de rasă, ură de clasă, Poiana lui Iocan și câte-n lună și-n stele. Drept pentru care voi exista și eu, cu inspiraționalele mele, cu like și comment-uri către și dinspre câteva aceleași persoane.
Atăt am avut a spune...mă rog, scrie. Voi căuta să nu mai scriu atât de serios.

Compendiu de lingvistică teoretica

Probabil nu mai este un secret pentru nimeni că lingvistica este știința care studiază limba și legile ei. Ce ar putea să mai mire pe cineva totuși ar fi faptul că există lingvistică teoretică, lingvistică aplicată, sociolingvistică, lingvistică computatională, cognitivă și nu în ultimul rând istorică. Nu e amuzant?

Am descoperit că mă pasionează aceasta știință. Dupâ ce mi-am intors pasiunea asta in fel și chip am decis să schimb câteva idei cu cei care vor avea răbdare să citească acest compendiu deoarece am o imensă dilemă, ca să formulez ca la teveu. Dar până la dilemă trebuie sa vă spun ca la randul ei, lingvistica teoretică studiaza fonetica, lexicul, gramatica, semantica, pragmatica, ortografia și cu voia dumneavoastră, stilistica. Nu e interesant?

M-aș opri astăzi strict la fonetică. Sunt doar un pasionat care bate timid la porțile lingvisticii, fiți blânzi. Ce este fonetica... altceva decăt studiul sunetelor produse de vocea umană? Sigur, mai știm cu toții despre fonetică și că studiaza aspectul fizic al sunetelor de la articulare pâna la percepție. Mare branză. In lingvistica modernă mai apare și noțiunea de fonologie, dar despre asta in numărul următor.

Din una în alta aflăm că există niște sunete elementare, caracterizate printr-o configurație deschisa a căii vocale care nu impiedică in mod semnificativ ieșirea aerului, sunete numite și vocale. Mergând pe acest fir am descoperit cu stupoare că în cursul vorbirii pot să apară in succesiune două sau mai multe vocale. In asemenea cazuri vocalele pot să formeze hiaturi, atunci cănd fac parte din silabe diferite (ex. cuvântul "mie", mi-e) fie diftongi sau triftongi, atunci când se pronunță impreuna intr-o singură silabă (ex. cuvântul "miere", mie-re). In acest ultim caz, intrucât o silabă nu poate conține mai mult de o vocala genuină, celelalte sunete vocalice din silaba se numesc semivocale. Aici universul meu s-a prăbușit iremediabil.

Când eram eu mic (da, ma...am fost și mic, nu mai râdeți acolo in fund) imi placea să îi pun pe profesorii de româna în încurcătură intrebându-i ingenuu cum se desparte in silabe cuvântul pionier. Ce mă mai radeam io când auzeam pi-o-nier! Cum le frecam io ridichea spunandu-le că nu cred ca diftongul incape in aceeași silabă. Ei bine, acum sunt in ceața. Am aflat de hiat și de semivocale. Daca m-am inșelat? Dacă e corect pi-o-nier? Ptiu! Și mai e și nenorocitul ăla de triftong. Trebuie să gasesc repede alt cuvant cu care să mă rad de profi. Unul cu patru vocale.

Asta e! Am gasit! Cum se desparte in silabe cuvantul coaie?

Sigur, aș fi putut folosi cuvantul oaie, insa pe de o parte mi-am pregatit terenul pentru o lectie viitoare despre consoane pe de alta parte am facut deja referire la Becali in materialul anterior.

Promit să mai ascult la TV

Prietenii mei apropiați știu că nu mă uit la televizor. Păna acum sunt convins că nu am pierdut nimic. Totuși, nu fac parte din categoria celor care nu au televizor si nici nu-și vor cumpara deoarece sunt insurat iar fericirea soției mele (care depinde intr-o oarecare masura de aceasta cutie) este foarte importanta pentru mine. Cand doamna mea se fericește privind micul ecran (ptii, cât de jenante sunt clișeele astea...micul ecran...pfffff) mai ajung si la mine crâmpeie, frânturi de fraze suficient cât sa știu cine mai este președintele României, dacă am intrat in UE (apropo, chiar am intrat? tot aud de politici comunitare...inseamnă că am intrat?) că a mai murit câte un bard și alte treburi lumești.

In urmă cu o saptămână sau două l-am auzit la TV pe unul din jucatorii profesioniști de poker (Daniel Negreanu) la nu stiu ce emisiune. Gazda îl tot intreba ce știe despre celebritățile locale cum ar fi Gigi Becali. Negreanu intreaba: "Cine e Becali?". Din cele ce au urmat am dedus ca tipul era sincer. Nu este reconfortant să afli că mai există pe lumea asta oameni care nu știu cine este Gigi Becali si pot trăi fericiți cu asta? Promit să mai ascult la TV. Vă tin la curent.

Pe mine chiar mă muncește asta. România chiar este membru UE?

Nu te vom uita niciodată, nici să vrem asta!

Astăzi am primit confirmarea că unul dintre vechii prieteni mă citeşte. Mai mult, mă indeamnă să scriu. Am intrat puţin in panică, recunosc asta. Dacă omul are aşteptări prea mari de la mine? Dacă nu fac faţă? Dacă pic in derizoriu? Apoi am continuat să mă afund in propria-mi angoasă. Cine ştie câtă lume mă mai citeşte? Ce mă fac?

Ei, este cazul să aplic o metodă proprie de creştere a self esteem-ului (mi-am zis), metodă pe care am aplicat-o ori de câte ori viaţa m-a purtat către şuvoaie învolburate (o să vedeţi în cele ce urmează de ce sunt aşa poetic, pardon de expresie). Pa-ra-ram-pa-ram-pam-pam, pocnesc de două ori din degetele mâinii drepte, imi trec mâinile prin păr si gata! Imi dau seama că nu mai am teama de a cădea in ridicol. Acum pot continua liniştit.

Am aflat de dimineaţa din mass media (deşi nu am ţinut morţiş) că Adrian Păunescu a murit. Ce să zic? Condoleanţe familiei. Apoi am văzut pe facebook tot felul de post-uri despre marele poet, gigantul cuvintelor, bardul, părintele Cenaclului. Băi, nene...aici se scrie istoria şi eu nu sunt prezent? Hai s-o pun şi eu de-o scriere, zic.

De fiecare dată când rostesc Adrian Păunescu îmi aduc aminte de scrisoarea din anii /90 prin care işi cerea scuze de la marele public (promit sa gasesc textul integral) şi de imaginea bardului pe scena Cenaclului Flacăra, citind din fiţuicile ce "curgeau necontenit din public" (aici chiar am ceva rezerve). Apoi imi vin in minte imagini amestecate, din categoria poet parlamentar...şi brusc ajung la asta: "Ce te fute pe dumneata grija asta, cum îi scriam eu lui Ceauşescu?"! http://old.cotidianul.ro/audio/adrian_paunescu_ce_te_f_e_pe_dumneata_grija_asta_cum_ii_scriam_eu_lui_ceausescu-4259.html

Ce ar mai putea fi adăugat? Dumnezeu sa-l ierte, nu?

De ce scriu pe blog ?

In principiu fiindcă pot. Imi vin multe cuvinte care ar putea fi cauze, scuze sau motive pentru care fac asta. Rămân totuşi la potenţă. De cel puţin 589.355.129 de ori mi-am zis să-mi trag blog şi să scriu pe el. Nu ştiu de ce nu am făcut-o pană acum dar nici nu este important. Ştiu însă că voi căuta să mă ţin departe de tot ce înseamnă politică iar daca voi încălca această regulă va fi strict satiră.

Voi folosi cuvinte precum căcat, puţa mică sau boaşe seci. Spun asta de la început pentru a scăpa de pudici. Voi viola flagrant rareori/deseori gramatica limbii romăne atunci cand voi avea chef şi în acelaşi timp voi fi extrem de dezagreabil cu cei care vor face acest lucru gratuit, din prostie sau ignoranţă.

Altfel, voi căuta sa ma simţesc bine aici, ceea vă doresc şi Dumneavoastră. :)