Astăzi este 9 martie, ieri a fost 8 martie. Accentuez asta pentru cei care vor citi materialul în iunie, septembrie ori decembrie. Scriu rândurile pe care le vei citi în urma a câțiva ani de observații. Hai să încep cu începutul, perioada liceului.
Există o teorie conform căreia secretarele și bibliotecarele sunt acre. Îmi aduc aminte că în liceu aproape toți colegii mei mergeau la secretariat ca la abator. Prima mea experiență cu secretariatul a fost total diferită de ceea ce auzisem. Am intrat într-o încăpere mare în care lucrau 5 femei. Nu aveam nici cea mai mică idee ce hram purtau distinsele doamne așa că am grăit un ”Săr'na. Mă paște o mare primejdie iar Dvs. sunteți singurele ființe care mă mai pot ajuta!” care a deschis iremediabil ușile către inimile distinselor doamne. Evident, invidia colegilor a venit la pachet. :)
În perioada liceului am început să lucrez în presă. În clasa a XI-a (anul 1990) am primit primul ”fluturaș” cu valoarea nominală de 850 de lei. Opt-su-te-cinci-zeci-de-lei! O avere. Simțeam că lumea e la picioarele mele. Am socializat cu foarte multe secretare din Onești și nu numai. Secretarele de pe platformă, din Termo, de la spital, regii autonome, școli, primărie și multe altele. Niciodată, dar niciodată, n-am avut vreun motiv să susțin teoria ”acriturii”. Atunci începusem să dezvolt un mic modul de coaching cu colegii mei, ”cum să treci de secretară”. Nu existau încă manuale pentru așa ceva. :)
În Iași, în primele mele contacte cu facultatea, am fost nevoit să socializez cu secretarele. Nici aici nu am întâmpinat probleme. Și afirm cu mâna pe inimă că am ”uns” sistemul o singură dată cu o cutie de bomboane. O altă categorie socială, dacă pot spune așa (și iată că am reușit) era reprezentată de ”fetele de la cantină”. Erai la mâna lor ori de câte ori te aflai cu tava pe linie. Porțiile se măreau/micșorau fără o regulă precisă. La fel și prețurile. Având ceva experiență (background, cum ar spune prețioșii) reușeam să obțin porții uriașe contra prețuri mărunte. Bunăoară Laura, buna mea prietenă (Uriașul sau Monstrul, cum i se spunea de la Infectu'... despre asta într-un alt număr), a obținut într-o seară jumătate din cantitatea de mâncare din tava mea cu un preț dublu față de cel al meu.
Ceva mai târziu, în primii mei ani de vânzări în București, mâncam foarte des la cantina Moxa (excelentă mâncare). Împreună cu colegul Cip am testat din nou sistemul. Și a funcționat. Care, în definitiv, este acest sistem? Nimic complicat. Un zâmbet și câteva cuvinte amabile de tip ”Săru' mânuța! Ce fac astăzi distinsele doamne?” te fac de neuitat. Ce îmseamnă asta? Înseamnă că de fiecare dată când vei ajunge acolo vei genera o stare de bine care se va transforma într-un grad ridicat de mulțumire. Tot ce trebuie să faci este să-i tratezi pe oameni așa cum ți-ar plăcea ție să fii tratat. Dacă respecți regula asta poți ajunge la clișeul odios ”rezultatele nu vor întârzia să apară”.
Am construit introducerea de mai sus pentru a descrie ce am văzut ieri, 8 Martie, ziua domnițelor din toată lumea. Am fost la cumpărături în două magazine. Destul de aglomerat în ambele, era sâmbătă. Când am ajuns la case am observat că domnițele care ne luau banii erau ceva mai absente decât de obicei, probabil și-ar fi dorit liber de ziua lor. Am mai observat că niciun client (fie femeie sau bărbat) nu a zis nimic de genul ”La Mulți Ani” sau ”8 Martie fericit” sau ”Happy Opt Martie”. Nimic! Și apoi am venit eu, atentul, frumosul, perfectul... Am obținut tot felul de puncte de reducere, de promoții, zâmbete și aș putea continua dar știu că citește și soția mea. :)
Dragilor, nu puteți cere să fiți tratați regește dacă voi vă purtați aiurea. Există o lege a acțiunii și a reacțiunii. Vei fi tratat exact cum tratezi. Ca să închei serios, cu iz de pildă, cred că ar crește calitatea vieții în România dacă am spune mai des ”ce bine îți stă”, ”sunteți frumoasă”, ”îmi place costumul/mașina/cartea/tunsoarea Dvs” sau alte afirmații de pe acest palier. Acum chiar nu vorbesc din cărți. Studiez asta de mai bine de 20 de ani. Măcar încearcă. Ce ai putea pierde?
PS: Vei spune că există și profilul de persoană dură, care nu apreciază dulcegăriile descrise mai sus. Nimic mai fals. Acea persoană dură este dură doar în online sau relațiile de fațadă. Așa se protejează. Ptii, ce serios am devenit. Hai să continuăm cu alea 40 de pahare. Sau 44.
