1. dacă nu o fac acum, uit (mde, sunt bătrân) :)
2. nu mi-e clar unde voi continua (un site separat, blog, carte etc)
Să purcedem. Recent m-am implicat într-un proiect mondial uriaș care în România este încă pui. Cred cu toată ființa mea că acest proiect va avea un succes puternic, acesta fiind unul dintre motivele care au stat la baza deciziei mele. Primele mele contacte cu acest proiect au fost din categoria ”așa nu”. A fost exact ca la manualul ”Cum să strici o treabă bună”. A urmat o perioadă în care am ocolit cu măiestrie subiectul, perioadă care s-a prelungit până săptămâna trecută, când, ce să vezi? Niște prieteni m-au convins să mai dau o șansă proiectului. Aici a fost prima cheie! Abia ulterior am realizat că în realitate mi-am dat mie o șansă.
Am început, cum era și firesc, lucrul la proiect. Primele mele idei? ”Lasă că știu eu mai bine decât ceilalți cum se face”. Firesc, m-am înșelat. Nu știu mai bine. M-am prins de treaba asta, am recunoscut și cel mai important, am învățat din asta.
De ce cred eu în acest proiect? Proiectul devoltă lideri, îi ajută pe cei implicați să vorbească în public, să participe cu succes la evenimente de socializare, să creeze relații durabile, să fie dezinvolți, să dobândească un stil liber de viață și nu în ultimul rând, să câștige exact cât își doresc.
Acum probabil te gândești că și tu ești liber, Așa e? Recunoaște, de dragul jocului măcar. Ai analizat? Ești liber? Hai să te ajut puțin.
Să zicem că ești fan Eric Clapton și tocmai ai aflat că pe 14 martie va avea loc cel mai mare concert al lui Mr. Slowhand în Londra. Ai cumpărat biletele în primele 3 minute de la aflarea veștii? Fără să te uiți în agendă, fără să-ți suni părinții, soțul/soția, șeful, colegul, proful, prietenii să întrebi dacă se poate? Nu? Atunci, cu părere de rău, nu ești liber.
Cu toate acestea, timpul nu este pierdut. Mai poți face ceva pentru tine, poți schimba situația. Cum faci asta? Scrie-mi și hai să ne vedem. Pe cunoscuții mei îi voi contacta eu.
Va urma.
