De astăzi valorific ocara

E cool să fii voluntar. Am descoperit asta în urmă cu aproape doi ani și de atunci mi se confirmă zilnic. Cea mai faină treabă e că îți poți permite să proiectezi orice. Datorită faptului că ai lângă tine oameni care cred în aceleași lucruri doar cerul e limita.

Fac parte din grupul "Haideți să schimbăm lumea", grup care a amenajat de la zero o sală de joacă pentru pacienții Secției de Pediatrie a Spitalului Municipal Onești (Puștiulică, mulțumesc de jpeg).

Când vezi toată treaba dusă la bun sfârșit simți ceva atât de special încât nu găsești un corespondent în DEX pentru a-ți descrie cu exactitate starea. Din păcate, starea aceasta nu va dura la nesfârșit. Are întotdeauna grijă cineva să strice un lucru fain. Din cauză că ceea ce se vede în reprezentarea grafică este a patra acțiune în care m-am implicat știu cum vor decurge și ostilitățile de după. Pentru că vreau să continui cu proiectele de voluntariat (proiecte care necesită mai mereu fonduri) mi-am zis să-mi pun onoarea în chirie. Cum vine asta? Simplu. Toți cei care au de comentat, jignit sau înjurat sunt invitați să o facă însă doar adresându-se direct mie (fără a jigni alt căuzaș) și numai după ce în prealabil au plătit taxa regulamentară. Iată și lista de prețuri:

1. Încălzirea, cunoscută și ca jocul de glezne (ex: neserios, șmecher etc) face 10 Euro
2. Acuzația de hoție valorează 25 de Euro.
3. Afrontul, insulta, ultragiul, dezonoarea (ex: șarlatan, hoț mărunt, vierme, scursură etc) face 48 de Euro.
4. Alea cu "pu" fac 67 de Euro
5. Deși nu le admit în mod normal, acum le pot înghiți pentru că este vorba de o cauză nobilă. Așadar, cele în care se face referire la mama mea costă nici mai mult nici mai puțin de 99 de Euro.

Trebuie să mai spun că aceste taxe nu sunt purtătoare de TVA pentru că nu suntem constituiți într-o organizație legală și se pot achita fie în Euro, fie în lei (la cursul zilei). Precizez că aceste taxe se vor colecta pentru constituirea patrimoniului viitoarei fundații care se va chema (cum altfel?) "Haideți să schimbăm lumea".

Aveți disponibil contul în Lei RO52BTRL04301201A89468XX deschis la Banca Transilvania și contul în Euro RO30RNCB0297064504650001 deschis la BCR Colentina. Dați-i bice!

Cafeneaua Literară

   De trei zile îmi încrucișez sinapsele pe motiv că nu știu cum să concep materialul ăsta. Bășcălia e stilul care îmi conferă lejeritatea pe care o simte peștele în apă însă am senzația că aș comite un ușor sacrilegiu dacă aș scrie așa. Ce să fac? Cam ce am făcut și în al doilea material de pe blog. Pa-ra-ram-pa-ram-pam-pam, pocnesc de două ori din degetele mâinii drepte, îmi trec degetele mâinii stângi prin păr și gata! Îmi dau seama că nu mai am angoase. Acum pot continua liniștit.

   Săptămâna trecută am fost la Onești cu treabă. Mi-am promis în urmă cu ceva timp că de fiecare dată când voi fi în zonă pentru mai mult de 3 zile voi comite o nouă acțiune de voluntariat. De Paște a fost Centrul Alexandra, în august au fost sesiunile de training de la Biblioteca  Municipală ”Radu Rosetti”, acum trebuia altceva. Știam că în Onești există un loc plin de personalitate unde poți savura o cafea, apă, carte sau bere în fiecare zi. Îi auzisem pe câțiva dintre prietenii mei făcând lobby acestui loc. Inițial, într-o confuzie cruntă, am asociat locul despre care îți povestesc acum cu o locantă odioasă nepricepând defel apetența prietenilor mei (în care am încredere deplină) pentru așa ceva. Am fost cât se poate de eronat. Locul despre care scriu acum este unic în Onești. Îți vine să calci zilnic, de două ori pe zi, de zece ori pe zi sau chiar să te muți cu totul aici. Ei bine, aici am decis că este cazul să desfășurăm acțiunea de voluntariat. Împreună cu Smărăndița de la Smile 21+, Dana și Cristina am susținut câteva ateliere care au avut priză la public mai mult decât mă așteptam, marcând astfel cea de-a doua ediție ZEN (Zilele Educației Nonformale). Sigur, la prima vedere pare o știre de săptămânal local dar te asigur că e mult mai mult și poate am să revin în scurt timp asupra acestui tip de activitate.
   Scriam despre locul care m-a găzduit. N-are aseamăn în zonă, parol. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, acest loc a reușit să definească un grup de oameni cum rar găsești. Atât de tare m-a marcat această experiență încât scriu acum ca un slujbaș bătrânel la un bilunar de cultură. Ca să mă asigur că nu sunt singur pe acest palier i-am întrebat pe bunii mei prieteni Corina și Radu dacă simt la fel. Abia după ce mi-au confirmat am luat decizia să le ”frec ridichea” oneștenilor care spun mereu că în orașul lor nu se întâmplă nimic. Dar despre asta într-un număr viitor.

   Locul cu pricina se numește Cafeneaua Literară și este condus de Cristina și Marian pe care volens nolens i-am declarat prietenii mei. Dacă ai trecut prin Onești și nu ai pășit în Cafeneaua Literară se numește că ai ratat o șansă iar dacă ești oneștean și n-ai făcut asta nu ai scuză.

Se poate și așa

Teoretic, materialul ăsta ar trebui să fie serios. Chiar va fi. Îți propun un exercițiu de imaginație. Personajul principal al povestirii ce urmează este un clujean fercheș al cărui tată e unul dintre marii regizori ai zilelor noastre. Ca și cum nu ar fi de ajuns, tânărul a început Facultatea de Studii Economice în Cluj-Napoca și continuat la universitățile Osnabrueck şi Mannheim în Germania. Un antipatic până aici, nu-i așa? Viața i-a cam cântat în strună. După ce a terminat facultatea a luat o decizie pe care puțini o înțeleg, și mai puțini o aprobă. S-a întors în România deși avea posibilitatea unei cariere în zona civilizată a Europei.

Cei de la Income Magazine sunt autorii campaniei "Viitorul sună RO" în care este vorba despre românii care s-au întors acasă deși aveau o carieră de succes în Occident. Conceptual, campania i se potrivește ca o mănușă personajului principal. Iată ce spune eroul nostru despre întorsătura pe care au luat-o faptele: „Intrarea mea în echipa Income a fost parte dintr-un şir fericit de întâmplări absolut surprinzătoare. În urma articolului scris de Adriana Mărgărit, în cadrul campaniei « Ei au ales România – Viitorul sună RO », am avut o foarte scurtă apariţie live într-una din emisiunile Income din această vară. La ceva vreme după, am fost întrebat de Adrian Ursu dacă vreau să dau nişte probe şi dacă m-ar interesa să încerc să prezint şi apoi să şi realizez o emisiune TV. Wow, am rămas mască. Aşa a început totul, iar Adriana Mărgărit şi Adrian Ursu sunt pentru mine într-un anume fel « părinţii media ». Chiar dacă e o zona care m-a atras din totdeauna, am « suferit » în secret; dacă nu venea propunerea de a mă alătura echipei Income în noul sezon, nu ştiu când şi dacă aş mai fi luat-o în direcţia aceasta”.

Ca să nu mai trag de timp, este vorba despre Adrian Mănunțiu Măniuțiu, fiul regizorului Mihai Mânunțiu Măniuțiu. Adi prezintă noul sezon al emisiunii Income Magazine în fiecare sâmbătă de la ora 13 pe Antena 3. E un tip fain, are un blog foto și este shareholder în cadrul unei clinici de recuperare. Practic are toate ingredientele ce vor face ca în foarte scurt timp să se vorbească despre el ca Adrian Mănunțiu Măniuțiu fără a se adăuga formula ”fiul regizorului Mihai Mănunțiu Măniuțiu”.

A, reprezentarea grafică de mai jos va spori numărul telespectatoarelor la o emisiune de business. Gata cu PR-ul. Șefa, a fost bine?

Artiști, vericule. Ce-i rău în asta?

   Nici eu nu mai știu de câte ori v-am zis că noi, românii, suntem victime ale mapamondului. De la geto-daci încoace trăim aceeași dramă: toată lumea ne freacă ridichea pe motive care mai de care mai aberante. Ba suntem bețivi, ba suntem puturoși, ba prea harnici, ba prea frumoși 'au urâți, grași or' slabi, violatori, criminali și nu în ultimul rând hoți ordinari. Mi-e și teamă să mai deschid televizorul. Cred că și pe Arte sau Mezzo vor difuza știri contrafăcute ”români furând” (gerunziul aduce un ușor parfum de credibilitate, e demonstrat deja).

   Sigur, dacă aș pica în ceea ce manualul de specialitate numește doct metoda ”ba pe-a mă-tii” aș evoca lungul șir de răufăcători mondiali, șir din care ce să vezi? Niciun român nu face parte. Evident, n-am s-o fac. În definitiv sunt un delicat.

   Cer să se facă dreptate. Nu românii jefuiesc în Occident. Iată că avem dovezile AICI. Românului îi place sus la munte, sus la munte la izvor, îi place muzica, pictura și nu în ultimul rând cartea. Compatrioții mei sunt erudiți. Bine, există și români plătiți prost. Aceștia sunt nevoiți să sustragă cărțile însă, hei, discutăm aici de hrană spirituală, da?

   Și în încheiere voi demonstra încă o dată (dacă mai era nevoie) că ni se pun în cârcă toate relele. Bunăoară pe străzile Franței își duc existența și greutățile numeroși cântăreți de live sub cerul liber care îndeobște sunt numiți români. E nedrept! Minciuni sfruntate! De săptămâna viitoare în unele dintre stațiile de metrou călătorii se vor delecta cu arii de muzică simfonică. Să-mi demonstreze mie occidentalii că ăia de cântă Mamelor din lumea-ntreagă prin Paris sunt români și-i mănânc. Păi cum? Ce au în comun maneliștii ăia cu muzica noastră clasică? Siman pretenția!

Femeile nu ne înţeleg

   Mereu spun că femeile nu au înţeles nimic din relaţiile cu bărbaţii. Bunăoară, ea îi spune lui "nu mai vorbesc cu tine" de fiecare dată când este supărată imaginându-şi că acesta (adicătelea el) va fi lezat din cale-afară la auzul unei aşa  veşti. Nimic mai eronat! Bărbaţii doresc linişte.

    În acest material vreau să le demonstrez femeilor încă o dată cât de tare se înşală în relaţiile directe cu bărbaţii. Aţi auzit celebra zicere Femeia la cratiţă? Ce credeţi că simt femeile când aud/văd acest îndemn? Exact! Furie, discriminare, silă şi aş putea continua. Dragele noastre, din nou ne-aţi înţeles greşit. Noi ne gândim la sănătatea voastră de fiecare dată când vă indicăm treburi casnice. Ştim cu toţii cât de importante sunt cele minimum 30 de minute de mişcare. Bărbaţilor le place să aibă lângă ei femei frumoase şi sănătoase. Başca faptul că puteţi economisi banii pe care îi cheltuiţi la sală, bani cu care ne puteţi cumpăra un smartphone abia apărut. Şi în tot timpul ăsta ce faceţi voi, femeile? Vă plângeţi neîntrerupt de tratamentul discriminatoriu de care aveţi parte. Nerecunoscătoarelor!

   Şi pentru că simt că nu mă credeţi, luaţi de lecturaţi aici varianta în limba lui Shakespeare sau aici în limba noastră-i comoară. Suspicioase mai sunteţi!

Băsesc, deci exist

   Din ce în ce mai mulți prieteni mă somează să scriu despre referendum. Cu toate acestea, nu scriu rândurile pe care le citești acum din cauză că am cedat presiunilor exercitate de prietenii mei. Scriu pentru că am cedat dorințelor mele. Inițial mi-am zis că nu voi ortografia pe marginea acestui topic buclucaș, sunt prea mulți cei ce o fac. Cu toate acestea, ceva din interiorul meu îmi dădea întruna ghes. Am simțit că autocenzura mă va duce către o senzație de disconfort pe care nu o merit. Așa au luat naștere rândurile de le citești acum, cetitorule drag.

   Știm cu toții cum a început. Băsescu i-a tras-o golănește lui Marga, Ponta i-a arătat lui Băsescu ulterior că și el cunoaște smardoială. Și așa au ținut-o zilnic. Apoi Ponta și Antonescu au decis că e cazul să scape de marinar, moment în care am apărut și noi. Îndată ce a fost setată ziua referendumului toți oamenii politici direct interesați de rezultat și-au întors fața către electorat. Clasic până aici.
   Recunosc sportiv că îmi plac perioadele de campanie din câteva puncte de vedere. În primul rând se deschide larg robinetul de fonduri. Așa mai prindem și noi un asfalt, o iarbă, o bibliotecă sau un spital. Apoi mă amuz văzându-i pe politicienii grobieni cum se chinuie să se facă înțeleși în băile de mulțime, silabisind. E un tablou fascinant. Și ar mai fi câteva aspecte despre care voi mai scrie cândva.

   N-am de gând s-o mai lungesc. Nu vreau să scriu nici despre stimulentele financiare useliste, nici despre îndemnul băsist de a merge la păscut. În definitiv, idioți sunt și ăia de-au luat șpagă și ăia care au renunțat gratis la un drept doar pentru că așa le-a zis șefu'. N-am vreo simpatie pentru niciuna din părți iar antipatiile sunt distribuite aproape uniform. Singurul meu regret este că dacă s-ar fi prezentat la referendum măcar 80% din populația cu drept de vot am fi reușit să avem în toamnă atât alegeri parlamentare cât și prezidențiale. Garantez că USL-ul n-ar fi obținut majoritatea (mă puteți verifica în noiembrie)/ Cu alte cuvinte, puteam face un pas înainte. Care n-am avut posibilitatea, cum zice la manualul de specialitate. Dacă referendumul nu va fi validat și Băsescu redevine legitim, am ars-o în fericire (vorba filosofilor greci). Va fi război pe viață și pe moarte între palate cam până prin 2014. Sigur, în tot răstimpul ăsta nu va mai conta imaginea României în exterior. Dar vom putea trăi și cu asta, atât cei rămași în țară cât și cei din diasporă. Bem ceva pe chestia asta?

Azi am făcut-o prima dată

   Azi iar m-am uitat la televizor. Îmi place să mă uit la emisiunile culturale din două motive: aud cuvinte noi cu care ulterior mă dau mare și devin mai deștept în cap. Așa că azi m-am uitat la Omul care aduce cartea unde (pentru a nu știu câta oară) l-am revăzut pe Dan C. Mihăilescu. Eu pe omul ăsta îl vad un fel de prof de cenaclu literar, cam cum era Izbășescu (oneștenii știu despre cine e vorba). În prima emisiune vizionată de mine omul părea destul de istovit. Ducea o luptă care pe care. Literalmente care pe care având în minte faptul că în periplul său literar își alegea mai mereu neinspirat formele "care" și "pe care". Altfel, un personaj simpatic pe care nu ai cum să te superi. Mic de statură, jovial, ușor colocvial, ca să nu mai lungesc vorba, un boem.
   În emisiunea de azi a fost vorba de Doamna Dalloway a Virginiei Wolf. De fapt, nici nu contează despre ce carte a fost vorba. Cuvântul care i-a generat în mod repetat probleme lui Dan C. Mihăilescu a fost optsprezece. Am auzit din gura realizatorului toate formele posibile, mai puțin cea corectă. Nu-s nevricos da' jur că-mi imaginam cum îl răpesc într-o seară pe distinsul domn și îl duc la un atelier de tatuaje unde să capete pe antebrațul drept (pe banii mei, parol) următorul text: optsprezece este numeral și se mai scrie 18 sau XVIII. În afară de cardinalul optsprezece cuvântul buclucaș mai poate fi întâlnit și sub următoarele clase de numeral: ordinal=al optsprezecelea/a optsprezecea, distributiv=câte optsprezece, colectiv=toți/toate optsprezece și nu în ultimul rând multiplicativ=de optsprezece ori. Ar fi fost un tatuaj pe cinste!
   Așa am inventat primul meu banc. Un tip sună la Radio Erevan și întreabă:
-Nu vă supărați, cum se spune? Optspezece, optisprezece, optusprezece, optăsprezece, optșpe, optușpe, optișpe sau optășpe?
Crainicul răspunde:
-În toate felurile pe care le-ați enumerat. Corect este doar optsprezece.