Despre imprimante și candidați

   În urmă cu ceva ani, am plecat foarte hotărât să cumpăr o imprimantă. Nu mă pricepeam la periferice dar cât de complicat putea fi? Ceri o imprimantă și dacă îți convine prețul, cumperi. Nu? Nu! Stai să vezi.

   Am intrat în primul magazin pe care-l știam. M-am dus mândru în fața tipului de la pupitru și i-am spus:
-Bună ziua. Aș dori să cumpăr o imprimantă.
-De care?
-De-aia care printează, e bine?
Tipul, zâmbind condescendent, îmi spune:
-Color sau alb negru?
Cam avea dreptate.
-Cât costă una, cât costă cealaltă?
De aici a urmat un dialog care a avut ca singură concluzie că-s destul de bou în imprimante. Nu mai era de stat așa că am șters-o. Nu mai țin minte dacă englezește, franțuzește ori românește da' cred că am scos o dâră de fum. Sau praf, că nu se vedea prea bine.
Am mers la următorul magazin. Deja știam că vreau o imprimantă color. Eram cineva!
-Săru' mânuța, i-am spus tipei frumușele de la raionul dedicat. Aș dori să cumpăr o imprimantă color. Pam-pam! (bine, n-am zis pam-pam da' am lăsat impresia că am făcut-o)
-De care doriți?
Really?
-Din aia care știe toate culorile. Și asta pe de rost, bine? (Pfoaaaa, praf am făcut-o!)
Frumușica mi-a dat patruj' de kile de flit.
-Cu jet sau laser?
Pentru că jet suna a glumă de autobază am căutat primul moment de neatenție și am șters-o. Englezește de data asta, sunt sigur!
Dovedindu-mă la fel de bou, am mers mai departe, către următorul magazin. Eram boul consecvent.
-Bună ziua, i-am spus tocilarului de la raion. Aș dori o imprimantă color, cu jet. Aveți așa ceva? (hai că sunt bineeeee!)
-Sigur. Ce capacitate și ce viteză de printare v-ar interesa?
Băi, pe bune! Toți știți că-s bou? De aici am ieșit agale, nu mai aveam puterea să o șterg în vreun fel. Eram boul perfect.
Am ajuns acasă, am citit despre imprimante, m-am documentat și am cumpărat imprimanta de la un hipermarket celebru. Cât de simplu era dacă făceam asta de prima dată? Foarte simplu. Dar nu, eu trebuia să-mi dau în petec. Treaba asta se întâmpla prin 2000-2001.
Hai să revenim în zilele noastre. Acum sunt cu 15 ani mai matur iar viața mi-a servit destul de multe lecții pentru a înțelege că anumite întreprinderi necesită cunoștințe, răbdare și ceva bune intenții.
Dacă mă uit la candidații de la locale, din întreaga țară, nu e o regulă a unei zone, constat că fie n-au cumpărat o imprimantă în viața lor, fie nu s-au maturizat.
Na, c-am zis-o!