Păi nu suntem noi cei mai candizi, puri și imaculați?

   Suntem niște figuri, mi-e din ce în ce mai limpede. Ne plac foarte mult generalizările, atât timp cât nu suntem noi cei vizați. Bunăoară, când se vorbește despre români în termeni nefavorabili, ne deranjează generalizarea. Când, în schimb, găsim pe unii pe care să ne descărcăm, să ne vărsăm frustrările, ne cam place. Albanezii sunt violenți, arabii sunt criminali, Vaslui este capitala alcoolului și a violului etc. Treaba cu Vasluiul este interesantă. De o săptămână sunt cazat într-un hotel din Vaslui și predau un curs. În urmă cu șase săptămâni am făcut același lucru și în Bârlad, care e tot în Vaslui, pentru cei care nu strălucesc la geografie (sâc!). Oamenii ăștia din Vaslui sunt de-a dreptul pocăiți prin comparație cu ce văd eu în alte zone ale țării, dar, hei, nu e fain să avem o ciucă a bătăii pe care s-o tot nominalizăm când avem chef? Doar așa, în treacăt, aș aminti despre cea mai faină bibliotecă de liceu pe care am văzut-o vreodată (vezi foto de la Liceul Mihai Eminescu Bârlad) și despre cele două clase din Vaslui ale căror elevi, aproape în totalitate, au fost admiși la facultăți de medicină cu medii peste 9.00 (detalii aici și aici). Dar cum să se vorbească despre asta? Nu dă bine ca moldovenii ăia să fie mai deștepți decât media națională, corect?

foto Biblioteca Liceului Mihai Eminescu din Bârlad

 

Bun, dacă ai ajuns până aici înseamnă că ai priceput unde bat. Totuși, ca să mă asigur de asta, mai amintesc de un caz. Zilele astea este foarte celebră întâmplarea cu șugubățul de român din Suedia și buclucașul lui număr de înmatriculare. Pe scurt, în câteva cuvinte, avem așa:
-una bucată bărbat care a vrut să atragă atenția și nu numai că a reușit, dar a și devenit aproape erou;
-una bucată purtător de cuvânt al Brigăzii Rutiere a Poliției Române, Ovidiu Munteanu, care ne trimite la vecini, la popi și la rude când avem probleme ce țin de resortul Poliției;
-una bucată echipă care se ocupă de pagina oficială de Facebook a Poliției Române oprește secțiunea de rating a paginii ;
-aceeași echipă cerșește un rating de 5 stele de la polițiști din întreaga țară pentru a contracara valul de aproape 70.000 de useri care acordă o stea;
-șefi ai Poliției Române s-au întrecut în gafe când au motivat acțiunea asupra șoferului român;

Hai să lărgim puțin cadrul acum și să aducem o imagine mai clară a ceea ce s-a întâmplat și, mai ales, a ceea ce va urma. Niște obedienți, și incompetenți pe deasupra, angajați ai Poliției Române, câțiva la număr, au siluit legi, regulamente, convenții internaționale și drepturi fundamentale pentru a le arăta unor semianalfabeți sus-puși că nimic ofensator la adresa partidului nu trece de ei. Aceștia s-au întrecut în gogomănie oferind tot felul de explicații în conferințe de presă ori în online și interviuri. În orice țară civilizată, aceștia ar fi fost disponibilizați pe loc. Disponibilizați, nu retrogradați! Astăzi, după tot circul acesta odios, a venit și comunicatul oficial emis de Poliția Română, vezi aici.

Adică rămâne ca la început. Un șuvoi de greșeli a fost șters cu buretele. Printr-un comunicat sec. Fără ca cineva să ceară scuze, să-și recunoască vine. Iar reacția populației a fost exact ca în cazul Vasluiului. A fost băgată în aceeași oală întreaga Poliție Română. Pentru că (nu-i așa?), e nevoie de cineva pe care să ne vărsăm frustrările. Sigur, niște incompetenți au adus un deserviciu Poliției Române pe termen extrem de lung iar efectele se vor vedea mult timp. Dar și noi am mușcat-o! Am tot citit comentarii pe pagina de Facebook a Poliției Române. Foarte rar am văzut ca cineva să aleagă doar pe cei vinovați pentru a-și vărsa obida. Majoritatea covârșitoare era formată din cei care acuzau întreaga organizație.
Îmi aduc aminte că în timp ce susțineam cursul de management pentru Poliția Română, curs despre care am tot scris, a fost un caz în țară (nu mai rețin localitatea) cu o polițistă care, conducând mașina unui prieten , a intrat într-un gard ori ceva asemănător. În aceeași perioadă, niște polițiști din țară salvaseră câteva vieți riscându-le pe ale lor, și asta în timpul lor liber, când nu erau de serviciu. Câțiva temerari au scris la cestiune și s-au simțit câteva mici valuri de simpatie.Când presa a preluat știrea cu polițista care a lovit mașina. valul de simpatie a fost înlocuit cu o revoltă generală împotriva întregii instituții. Și asta doar de la un accident fără victime.
Tu, cel sau cea care ai ajuns până aici cu cititul, îți dai seama cât timp va trece până polițiștii ăia corecți, care-și fac treaba ireproșabil, care au grijă ca noi să fim în siguranță, care depun eforturi pentru a ține pasul cu evoluția ori involuția societății vor putea scoate din nou capul în lume? Cât timp va trece până rușinea generată internațional de niște iresponsabili va dispărea? Am tot încercat să mă pun în pielea polițiștilor faini pe care i-am cunoscut la curs (cam 800) pentru a vedea ce simt. Și nu mi-a plăcut. N-ar strica să încercă asta cu toții. Altfel ar fi ca la grădiniță, când toți râdeau de cel mai slab pentru că, dacă exista un ”măgăruș”, ei nu erau luați în colimator.
Ia încearcă să fii în papucii unui polițist corect pentru o zi. Zilele acestea.
Ei? Cum e acum?

(Sigur, ai putea crede că sunt plătit pentru a scrie prostiile astea sau că sunt polițist ori că cineva din familia mea ar fi. În definitiv, e o țară liberă. N-ai decât să crezi ce vrei)

Despre politicieni, consilieri, comunicare și-un polițist simpatic

Asist zilele acestea la un proces de comunicare eficientă impecabil. Im-pe-ca-bil! Da' să ne așezăm și să le luăm pe rând.

Dacă ai mai trecut pe aici, probabil că ai citit asta, asta și asta.  (Acum fac puțină pauză pentru cei care n-au citit materialele anterioare și recuperează pe ultima sută de metri) Boooon, acum știm cu toții părerea mea despre polițiști. Da, despre toți polițiștii deoarece în mintea mea polițiști se numesc doar cei care își văd de treabă, cei care au grijă ca eu și familia mea să fim în siguranță [și încredere]. Toți ceilalți purtători de uniformă sunt paraziți. Am citit zilele acestea ce i s-a întâmplat lui Marian Godină (dacă n-ai intuit până acum că despre el voi scrie, e mai bine pentru amândoi să te strecori discret în afara blogului). Este scabros! Dacă așa s-a întâmplat, este complet greșit. Ai un om care stă în stradă și înghite o tonă de mizerii zilnic de la scursorile cu bani și relații, omul ăsta își face meseria (pe care o iubește iremediabil, la final vei vedea de ce scriu asta) și tu, chestor în Poliție, îl umilești în așa hal? Repet, dacă așa s-a întâmplat, e grav.
Acum, trebuie să știi că greutățile despre care povestește Godină, cele din perioada școlii de agenți, sunt destul de comune în sistem. Am tot spus, am cunoscut 800 de polițiști la cursuri, am lucrat foarte aproape cu 160 dintre ei. Sacrificiile făcute de familie pentru a-și ține copilul în Academia de Poliție sunt întâlnite frecvent. Și are sens cumva, nu cred că oamenii cu foarte mulți bani își trimit copii în Poliția Română, chiar nu cred. Una dintre întrebările pe care le pun mereu la cursurile mele este ”câți dintre voi fac astăzi meseria pe care și-au dorit-o încă din copilărie?”. În ”civilie” ridică mâinile maxim 20 % dintre cursanți. La cursul Poliției Române ridicau mâna mai bine de 60 % dintre cursanți. Ce spune asta? Că oamenii fac asta din pasiune, din plăcere și simt asta din rărunchi. N-am să vorbesc din nou despre micimea celor care încearcă să ungă sistemul atunci când greșesc, am tot scris și vorbit pe tema asta. Vreau doar să spun că e plină lumea de oameni care n-au nici măcar cea mai mică dimensiune a răului pe care-l produc ori susțin. Da, iată un secret! Există printre noi și imbecili.

   Politicienii sunt oameni care hotărăsc soarta noastră a tuturor. Și lucrul ăsta este valabil peste tot în lume. Pe scurt, iată cum stă treaba cu politicienii: o dată la 4/5 ani ies în public cu foarte multe promisiuni, dacă au reușit să ne convingă au la dispoziție un mandat (dacă nu se duc la loc cu răcoare o perioadă) să facă ce vor, se închid într-un clopot de sticlă mată iar lumea îi disprețuiește. Mai știm că politicienii nu sunt chiar cei mai erudiți bipezi de pe fața Pământului și că sunt și foarte orgolioși, nu vor să mai învețe nimic. În fond, e alegerea lor. Dar ce să vezi? Politicienii au și niște consilieri. Care sunt plătiți tocmai pentru a fi deștepți în locul lor. Noi, în privat, îi numim consultanți și ne folosim des de serviciile lor. Doar că noi ni-i alegem cu grijă, e pe banii noștri. Ce vreau să subliniez? Nene, dacă te știi subțiere-n sinapse și cu sintaxa labilă, îți iei consilieri care să priceapă ce se întâmplă. Nu-mi vine să cred că niciun politician nu a ”marcat” în cazul Marian Godină. Nici măcar unul! S-au înghesuit să ia atitudine în cazul Intact iar despre Godină, s-avem pardon, nimic. OK, care n-au avut posibilitatea, pot înțelege. Dar consilierii ăia ce-au păzit? Distinse domnițe, distinși domni, a fost o fază școală. Am avut așa:
1. una bucată personaj savuros cu priză la public (Marian Godină)
2. o perioadă în care omul a generat conținut în online (aproximativ jumătate de an)
3. o situație neplăcută (presiunea șefilor)
4. persecuția (întotdeauna masele vor ține partea celui cu șanse mici, celui asuprit)
5. explozia de simpatie în online

Nu poți în același timp să fii politician/consilier de politician și să nu ții cont de cele cinci repere. La ora la care scriu materialul ăsta, Marian Godină are 205.150 (aproape 500 au venit în ultima jumătate de oră) de oameni care-i urmăresc postările. Probabil că mai bine de 100.000 au venit zilele acestea. Prin comparație, Lorand Soares Szasz, omul care afirmă cu aplomb că are cel mai mare impact educațional din România (e o țară liberă, poți afirma orice) are 177.645 de urmăritori, după 7 ani de seminarii gratuite în întreaga țară. În continuare mă declar învins de neputința unora de a pricepe cele mai elemetare principii.
Trebuie menționat faptul că IGPR a reacționat impecabil. La 24 de ore de la escaladarea situației, o comisie de anchetă era deja la fața locului. Nu au căutat să ascundă gunoiul sub preș, nu au pus batista pe țambal, nu... (zău că nu mai am hiperbole de acest gen) Chapeau! Au reacționat prompt și tot prompt cred că vor soluționa situația.

Ăsta este un capitol de care voi vorbi o perioadă în sala de curs de fiecare dată când voi ajunge la comunicare eficientă.
Aș mai avea de adăugat 2 lucruri:

1. [Pont gratuit] Politicienii care vor reacționa de acum înainte își semnează singuri condamnarea la moarte politică. N-au putut la timp, acum e tardiv de târziu (pardon de expresie).
2. Am preferat să scriu rândurile astea înainte de a citi cartea lui Marian Godină, Flash-uri din sens opus. Am primit cartea acum câteva ore, intenționez să o citesc la noapte însă am vrut să scriu rândurile de mai sus pe ”curat”.

Scriam mai sus că omul acesta, Marian Godină, își iubește meseria. Nu-l cunosc. Da' nici el pe mine, suntem chit! :) De ce cred asta? Cartea Flash-uri din sens opus se va vinde (probabil) în câteva sute de mii de exemplare până la sfârșitul anului. Omul ăsta va face atâția bani cât nici măcar nu a visat. Va avea apariții media, se va vorbi despre el, îl va ști o țară întreagă, probabil și câteva zeci de mii din alte țări. El știe deja asta. Cu toate acestea, vrea să rămână polițist. Printre scursorile societății cu care este deja obișnuit. Fratele meu, dacă faci asta și nu ești fumat, îți iubești al naibii de mult meseria!
'aidi orvuar de paregzamplu!

Sunt un fericit [?]

   Știți câte bancuri cu polițiști există? Nici unul. Toate sunt adevăruri. Am auzit asta de la un polițist. Eu l-am contrazis, am zis că știu două bancuri.

Bancul 1. Un tip conducea un Mercedes S 550 pe Magheru cu 130 de km/h. Pe la Nottara este oprit de un polițist. Șoferul spune:
-Mă grăbesc foarte tare, de asta mergeam cu viteză.
-Actele, vă rog.
-Poftiți, vă rog.
-Păi cu așa viteză circulăm, domnu'...aaaa, Lucian Blaga? Vă rog, poftiți actele. O seară plăcută!
-Păi nu-mi luați permisul? Nu mă amendați?
-Ei, lasați. Mai citim și noi!

Bancul 2. Un tip conducea un Mercedes S 550 pe Magheru cu 130 de km/h. Pe la Nottara este oprit de un polițist. Șoferul care mirosea a alcool spune:
-Bună seara. S-a întâmplat ceva?
-Mirosiți foarte tare a alcool. Ce-ați băut?
-Trece și 'mneata 4 beri că dacă-ți zic Jägermeister stăm aici până dimineață.

   Știu, sunt și alte bancuri. Mie astea mi s-au părut bune. Candoarea, ca să folosesc un eufemism, polițiștilor este proverbială în orice țară din lumea asta. În urmă cu 3 luni am început să predau un curs de management general într-un proiect care i-a avut ca beneficiari pe cei din Poliția Română. Am plecat la drum în acest proiect cu o imagine care se baza pe ideea preconcepută legată de candoarea mai sus amintită. Mi-am zis că voi avea parte de 100 de oameni prăfuiți care au fost trimiși la curs, nu au ales ei și care se vor plictisi îngrozitor. 
Prima zi de curs a venit la pachet cu una dintre cele mai mari surprize de care am avut parte. Am cunoscut 20 de oameni extrem de interesanți, de activi, de curioși, de amuzanți, de inteligenți. Mi-am zis că sunt cel mai norocos trainer din lume. Prima săptămână a fost ca o vacanță, nici n-am realizat când a trecut. A doua săptămână am avut liber, timp berchet pentru a mai rezolva una-alta prin București. Într-una din zile o așteptam pe soția mea în fața complexului Prosper din 13 Septembrie cu Sebastian. Lângă mine erau 4 polițiști de la Circulație. Rectific, 4 polițiști volubili de la Circulație. Am auzit cele mai de autobază glume din viața mea, cele mai diverse onomatopee și cele mai colorate forme de râs. Mi-am zis că nu e treaba mea, în definitiv ce mie mi se pare de calitate, altuia i se poate părea inferior și invers. La un moment dat, unul dintre polițiști a spus o chestie care mi-a atras atenția. ”Ia oprește-l p'ăla cu BMW-ul și vezi cine e!”. Ulterior au mai fost câteva întreprinderi pe acest palier, fapt care m-a făcut să mă simt într-o totală nesiguranță. Dacă atunci când conduc nu-i plac agentului din intersecție? Dacă fața mea nu-i place?  Și uite așa s-a spulberat toată frumoasa mea impresie despre oamenii pe care i-am cunoscut în prima săptămână. 
Zilele mele libere s-au terminat și am întrat în a doua săptămână de curs. Surpriză din nou. Am cunoscut alți 20 de polițiști înteresanți, inteligenți, amuzanți, veniți la curs din toată țara. Care e probabilitatea ca doar la grupa mea să am așa oameni? I-am întrebat și pe colegii mei cum merge la ei și am aflat că la fel. Ceva nu se lega! Unde-i Garcea?
Au urmat săptămânile 3, 4 și 5. Am cunoscut alți 60 de oameni frumoși. Și aici mă refer la oamenii cu care am lucrat full time deoarece am cunoscut în total 500 de oameni extrem de valoroși. S-a încheiat prima sesiune a proiectului iar eu eram în continuare năuc, Unde-i Garcea, frate?
A doua sesiune a început cu săptămâna 6 și spre deosebire de prima, se încheia cu un examen. Am avut parte de surprize și mai mari. De regulă, penultima zi a oricărui curs din lumea asta se soldează cu un mic/mediu/mare party (după buget, coane Fănică). Nu și de această dată. În seara cu pricina nu vedeai țipenie de om. A doua zi dimineață i-am întrebat pe cursanți unde au fost. ”Am avut de învățat”. Poftiiiim? Câți dintre voi, cei care citiți acum acest material ați tratat un examen (exceptându-le pe cele din facultate) atât de serios? ”Nu vrem să ne facem de râs”, au continuat ei. Ăsta a fost momentul în care l-am declarat pe Garcea oficial dispărut. Următoarele grupe au tratat examenul final exact la fel. Atâta seriozitate pe metru pătrat rar am avut parte să văd. Ca să fie clar pentru toată lumea, discutăm aici de oameni din middle management, unii dintre ei conduc școli ale Poliției Române. Nici unul, repet, nici unul dintre ei nu a emis pretenții, nu a deranjat, nu a refuzat jocul. Deși programul de curs nu a fost deloc prietenos (nine to five), nimeni nu s-a împotrivit.  Experiențele mele din cursurile open la care vin ”civili” din toate categoriile mi-au arătat un cu totul alt profil de cursant. 
Ca să nu mai trag de timp, am cunoscut 500 de oameni extrem de interesanți. După terminarea acestei prime faze, m-am odihnit câteva zile. Am ascultat muzică, am citit cărți, materiale, presa online, tot ce-mi pica în mână (în continuare refuz să mă uit la televizor). Așa am aflat de cele câteva cazuri de polițiști cercetați pentru diferite fapte. Foarte bine, să fie cercetați. Nimeni nu e mai presus de lege, nu? Ce mi se pare mie ușor forțat este modul în care este găsit un vinovat pentru toate problemele societății. De asta nu ne este nouă bine, din cauza polițiștilor corupți. Altfel, toate ar merge strună, așa e?
Există întodeauna două părți: cea care primește și cea care oferă. Dacă e să fim onești, cine sunt cei care oferă? Și nu, nu sunt demagog. În cei 18 ani și peste 300.000 de km de când conduc, am primit două amenzi. Una pentru radar prin 1997 și una pentru că vorbeam la telefon în timp ce conduceam, în 2013. În niciunul dintre cazuri nu am încercat să ”dau la pace” cu polițistul. Am greșit, plătesc. Atât de simplu e.  Încă o dată, cine-s cei care oferă?
La discursul de încheiere am promis că voi muri de gât (un termen tehnic din manualul de management) cu oricine încearcă să păteze imaginea unor oameni corecți. Cei 500 de oameni cărora le-am predat nu sunt în stradă. Este greu să- vedem. Cu toate acestea, ei există. Și își fac zilnic treaba deși sunt împroșcați cu noroi, au salarii modeste, tehnica modernă nu este punctul lor forte etc.
Știți ce? Ca să nu devin eu apărătorul lor, haideți să facem un exercițiu de imaginație. Să spunem că țara asta ar rămâne fără Poliție timp de 6 luni. Atât. Cum credeți că ar fi? Sigur, primele zile ar putea părea interesante. Am putea avea toate electronicele pe care ni le-am dorit fără a plăti vreun bănuț pe ele. Dar apoi? Copiii noștri? Părinții noștri? Doar 6 luni. E mult?
Am cunoscut 500 de oameni care au grijă ca eu și familia mea să fim în siguranță. Oamenii ăștia sunt interesanți, inteligenți, amuzanți, curioși. Sigur, sunt doar 500 dintre cei peste 50.000. Or fi singurii oameni faini din sistem? Dacă da, sunt eu atât de fericit să-i cunosc personal pe toți? Pe bune? Ce-am făcut să merit asta?