Voi începe cu două postări mai vechi, motiv pentru care te rog să le citești.
Postarea 1.
Postarea 2.
De ce am început așa? Pentru că îmi doresc să avem o imagine corectă încă din capul locului. Apreciez mai mult decât își poate închipui oricare dintre cititorii mei munca depusă de polițiștii corecți, faini, dedicați, cu atât mai mult cu cât pe unii dintre ei i-am cunoscut personal. În continuare sunt de părere că dacă am fi onești cu toții, am recunoaște meritele acestor oameni. Nu suntem, e mai simplu să ne alimentăm furia cu câteva firmituri pe care ni le servește presa.
Apropo de presă... Zilele trecute discutam cu un fost coleg de presă care încă mai activează, ca să zic așa. I-am spus care este opinia mea legată de presa românească dimpreună cu oamenii dinlăuntrul ei iar el încerca să mă convingă de contrariu scoțând din pălărie câteva nume de oameni care înca mai au un coloană vertebrală. Câteva minute mai târziu, colegul mi-i desființa pe polițiști repetând obsesiv celebra deja zicere ”toți polițiștii sunt la fel”. L-am întrebat zâmbind:
-Toți, toți?
-Toți! mi-a zis el.
Ăștia suntem. Spunem des ”niciodată nu mă ajuți”, ”întotdeauna faci așa” deși este vorba de doar o dată sau de două ori. E mai simplu să găsești un vinovat la îndemână, nu? :)
Să revin la ale mele. Ai mei, cum mi se spune tot mai des, cu referire strictă la polițiști (cât de bun sunt dacă am polițiștii mei?). :) Nu încerc să spun că toți polițiștii sunt superoameni, doar încerc să fiu corect recunoscându-le meritele celor care sunt. Așa e corect. Evident, sunt și unii care șchioapătă zgomotos însă aceștia sunt excepțiile, nu invers. Iată una.
Astăzi am fost la înmatriculări auto, sediul din Pipera. M-am oferit să ajut pe cineva care își ia o mașină prin programul Rabla să completeze maculatura birocratică. Pe la 12.00 am intrat în sediu. Prima dată m-am dus la informații, așa începi mereu. Acolo o domniță zâmbitoare mi-a oferit două formulare și mi-a urat succes. M-am simțit bine inițial, recunosc. Până am ajuns la masă pentru a completa hârtiile. Abia atunci am înțeles urarea. E nevoie de succes să nimerești varianta corectă, nu ai niciun model gata completat din care să te inspiri. Am reușit, oamenii spun despre mine că aș fi deștept. :) Imediat m-am așezat la rând. Aproape instantaneu, cam pe la ora 14.00 (2 ore de coadă, nene!) am ajuns la ghișeul 26-27 unde lucra un spectacol de om. Ușor frumușel, cu gesturi studiate, cu mers agale și uitătură de animal de pradă, puține femei îi rezistau. Unde cred eu că greșește stimabilul este că uzează de aceeași atitudine cu toată lumea, indiferent de sex. :) Mă rog... Onorabilul nu spunea nimic. Aștepta. L-am întrebat eu.
-Ce să vă dau?
-Păi ce, nu știți? Actele.
-Am înțeles asta. Care dintre ele?
-Păi ce știu eu?
Aici m-a dezarmat!
-Îmi imaginam că măcar dumn eavoastră să...
-Hm!
-Am actele mașinii vechi, certificatul de distrugere (parcă așa-i zicea), buletin...
-Păi dacă mă luați așa, dați-le pe toate.
Asta am și făcut. Onorabilul le-a studiat cu un sictir de zile mari apoi mi-a dat o hârtie cu care trebuie să ne prezentăm la dealer. Persoana pe care o ajutam a intervenit spunând că vrea să păstreze numerele de la vechea mașină.
-Păi acum spuneți? Nu se mai poate.
-Păi am bifat pe formular.
-Degeaba ați bifat dacă nu mi-ați spus.
Jur că mâ zgâiam pe pereți să văd unde e camera aia ascunsă. Îmi plăcea să cred că este o farsă. Nici vorbă!
-Deci trebuie să și verbalizez, nu e suficient că am completat formularul?
Cel pe care-l ajutam a intervenit la rându-i.
-Și ce facem acum?
-Dacă vreți neapărat, suport eu diferența de bani da' o să completați la acte de-o să vă săturați!
Cred că trebuie să mai merg pe la medic. Simt în anumite momente că am tensiunea 32 cu 16.
-Stimate domn (cred că silabiseam deja, prea a tăcut onorabilul), am completat un formular cu care lucrați zilnic, am bifat căsuța cu pricina, nu e suficient?
-Trebuia să-mi spuneți.
-Atunci de ce mai aveți formulare? Venim la ghișeu, vă spunem prin viu grai ce vrerm și ne dați hârtia.
-Nu mă luați așa (aici a cam ridicat tonul). Am 4850 de oameni pe zi la ghișeu, nu am timp să verific tot.
-Stimate domn, în țara asta există mii de ghișee, fiecare cu politica lui. Vreți ca noi să ghicim ce vrea fiecare funcționar?
-Haideți că așteaptă lumea!
Ăsta a fost singurul motiv pentru care am terminat discuția. Oamenii de la coadă nu aveau nicio vină.
De ce am scris despră asta? Pentru că în afară de onorabilul și un coleg de-al acestuia de la ghișeul alăturat (ăsta a fost și mai aspru, i-a spus unui domn să nu mai vină la ghișeul lui ci să se așeze la ce coadă vrea) toată lumea își dădea interesul să meargă treaba cât mai bine. Deci aceștia doi erau excepțiile.
Deși mi-au trecut prin minte 2000 de moduri prin care poți ucide eficient un funcționar public, opinia mea despre oamenii corecți, faini, dedicați din sistem rămâne neschimbată. Cinstit acum, ce legătură au ei cu onorabilul din Pipera? Sau cu colegul lui? Ca să zic vorbe mari, ăsta este un exercițiu de maturitate. Nu pune ștampile pe un întreg sistem din cauza unor excepții. Că nici ție nu-ți convine să ți se spună frecvent că românii sunt hoți, nespălați, mincinoși, puturoși ori criminali. Na!
Later edit: DRPCKLJSFLKJSF sau cum mama zmeilor i-o spune, că niciodată nu reușesc să le rețin, nu aparține Poliției Române. Este subordonată MAI, atât. Am făcut o greșeală de începător și mi-o asum.
Se afișează postările cu eticheta politie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politie. Afișați toate postările
joi, 25 iunie 2015
duminică, 7 iunie 2015
Îți asumi asta?
Nu am mai scris de ceva timp, nici măcar nu am mai trecut pe aici. Cred că asta este frumusețea unui blog. Nu trebuie să dau socoteală nimănui pentru momentele în care nu scriu, momentele în care mă repet ori pur și simplu scriu prost. Cu alte cuvinte, de nimeni nu depand.
Astăzi mi-am propus să scriu. Te avertizez că mă voi folosi de rolul poveștii și că mă voi ”juca” puțin cu emoțiile tale. Atenție, încep!
A trecut o lună de când am încheiat partea de predare a unor cursuri de management general și management de proiect Poliției Române. Am, cunoscut 800 de manageri de care m-am atașat tare mult. Unii dintre ei au venit la un curs de-al meu chiar și în afară, la două săptămâni după finalizarea proiectului amintit. Am să repet asta până vor pricepe toți: polițiștii de care fac eu vorbire sunt oameni extraordinari!
Uite cum facem! Eu îți voi descrie o situație iar tu vei da din cap dacă te regăsești în ea. Știu că te întrebi cum îmi voi da seama dacă ai aprobat sau nu. Nu e treaba ta, eu te văd. :)
Încă din primii ani de liceu îți dorești să intri la o anumită facultate și te pregătești pentru treaba asta. După ce termini liceul, dai examenul și... ești admis. Urmează N ani de studiu. După terminarea facultății te angajezi și ai speranțe că vei schimba lumea cu ajutorul ideilor proaspete cu care vii. Salariul la încadrare este o glumă proastă dar tu nu bagi asta în seamă, ai năzuințe care nu țin de bani. Durează cam un an până realizezi că ai intrat într-un sistem care acceptă cu greu schimbări, că e mai multă muncă de birou decât ai crezut, că sunt sute de rapoarte pe care le completezi anual, că ascensiunea nu este atât de facilă precum ai crezut etc. Este primul moment în care te întrebi dacă ai ales bine. Ahaaa! Deci recunoști scenariul. Ți-am zis că te văd! :) Să continuăm.
După scurta/media/lunga analiză decizi să mai acorzi totuși o șansă carierei tale. Și continui. De data asta apar și mai multe rapoarte în viața ta, apar mai multe responsabilități datorate ascensiunii în organigramă, te încarci și cu problemele subalternilor, ai apucat să faci un credit pentru casă+mobilă+mașină, a apărut deja și primul copil, te simți prins în sistem. Dacă ești bugetar și te-ai regăsit în scenariu de mai sus îți voi da lovitura de grație amintind și de celebrul cuplu BB (Băsescu/Boc) și de la fel de celebra măsură care a stat la baza lozincii ”nu vrem bani, nu vrem valută, mai vrem minus 25%!”. Boooon! Avem aceeași imagine cu toții? Perfect. Acum să ne imaginăm cu toții că suntem polițiști. Nu, nu e o glumă. Suntem polițiști și pe lângă toate problemele descrise anterior mai avem ceea ce generic numim noi societatea civilă. Adică noi (și de data asta nu ne mai imaginăm că suntem polițiști), cu toate metehnele noastre, cu toți găinarii și tupeiștii noștri. Noi, cei ce suntem cetățeni europeni care au drepturi fără a avea vreo obligație. Ne-am intrat cu toții în rol? Bun! Acum haideți să vedem cum ne facem treaba cât mai bine cu putință pentru a respecta legea, regulamentele, cetățeanul și convingerile noastre. Cum adică nu se poate? Păi nu avem noi pretenția asta de la polițiști? Să ne servească, să ne ajute, să ne îndrume, să ne respecte, să ne apere, să ne protejeze, să fie la cheremul nostru, da? Că de aia plătim taxe (despre treaba cu taxele am mai scris aici).
Dar... ce-i cu roșeața asta de pe obrajii tăi? Ahaaaa, acum vezi și celelalte aspecte. Acum realizezi că oamenii aceștia au ales o meserie care vine la pachet cu multe greutăți și cu toate acestea, se încăpățânează să ne ofere siguranță și încredere. Iar noi le oferim la schimb dispreț. Suntem cetățeni europeni și avem drepturi.
Să trecem la cea de-a doua parte. Și de data asta îți voi descrie o situație.
Ai intrat în vacanța mult dorită, Ți-ai făcut planuri să vizitezi Europa la volanul noii tale mașini (ai făcut credit pentru ea, ai uitat?). :) Traseul arată cam așa: Ungaria, Austria, Germania, Franța, Elveția, Liechtenstein, Austria, Ungaria și din nou, România. Frumos, da? Câteva mii de km de civilizație. Hai să vedem ce faci în primul rând. Cauți pe internet informații despre vignete, taxe, regulamente rutiere, trasee etc. Pentru ce toate astea? Pentru a nu încălca legile țărilor prin care treci. Conduci cu atenție prin fiecare țară, respecți cu sfințenie limitele de viteză, culorile semafoarelor și semnele de circulație. Cu toatre acestea, ți se întâmplă să fii oprit de câte un polițist prin țările amintite. Cum te comporți? Politicos! De ce nu încerci să dai la pace cu el dacă ai greșit? De ce nu faci circ? Nu te mai simți cetățean european care are drepturi? Exact, știi că polițistul are dreptul să te legitimeze iar tu ești obligat să-i dai actele. Știi că dacă încerci să dai șpagă sau să faci circ ești încătușat pe loc și se lasă cu treburi grele. Știi asta. După tot circuitul ăsta prin civilizația aia stresantă te întorci acasă și simți nevoia să te relaxezi puțin. Încalci toate semnele, forțezi culoarea roșie la semafor, conduci cu viteză ca să ajungi mai repede acasă iar dacă vreu polițist are tupeul să te oprească o bagi p'aia cu cetățeanul european care are drepturi și faci un circ de nu s-a mai văzut. Probabil că faci asta și datorită faptului că te simți protejat de presa care abia așteaptă să relateze cum polițiștii au supus unor abuzuri de neiertat un om nevinovat. Iată câteva exemple proaspete:
http://spynews.ro/actualitate/exclusiv-audio-primele-declaratii-ale-femeii-care-a-fost-atacata-de-politisti-pe-strada-si-incatusata-pentru-ca-nu-a-traversat-pe-zebra-am-fost-luata-ca-70155.html?play=106484&template=large#main
http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/259791/2015/GEST-INCREDIBIL-facut-de-doi-POLI-I-TI-Au-INCATU-AT-o-femeie-pentru-ca-a-TRAVERSAT-NEREGULAMENTAR
http://www.evz.ro/revoltator-politisti-bucuresteni-acuzati-ca-au-agresat-o-femeie-video.html
Deci... niște oameni care se alimentează cu gunoaie, care se mint frumos numindu-se ziariști, care scriu la comandă, sar ca arși pentru că niște polițiști au respectat legea. Dacă îi crezi pe acești slujbași mărunți, nu cred că mai ai șanse. Crezi că în oricare dintre țările în care ai fost în vacanța închipuită ai avea posibilitatea să alegi dacă te legitimezi sau nu în fața polițistului? Crezi că dacă ai face un așa circ ai avea șanse să scapi? Dacă ești sincer cu tine, vei realiza cât de mărunți sunt acești oameni din presă, cum încearcă să mute focusul de la lucrurile importante care necesită curaj pentru a fi descrise spre lucrurile mărunte. Cu siguranță există polițiști corupți, slabi, meschini. Așa cum există uscături și printre noi, societatea civilă. Dar dacă-i vom trata pe toți polițiștii la fel, riscăm să-i pierdem și pe cei corecți, cinștiți, cei care-și fac zilnic datoria și au grijă ca mie și familiei mele să ne fie bine, să ne simțim protejați, să avem ... siguranță și încredere.
Îți asumi asta?
Astăzi mi-am propus să scriu. Te avertizez că mă voi folosi de rolul poveștii și că mă voi ”juca” puțin cu emoțiile tale. Atenție, încep!
A trecut o lună de când am încheiat partea de predare a unor cursuri de management general și management de proiect Poliției Române. Am, cunoscut 800 de manageri de care m-am atașat tare mult. Unii dintre ei au venit la un curs de-al meu chiar și în afară, la două săptămâni după finalizarea proiectului amintit. Am să repet asta până vor pricepe toți: polițiștii de care fac eu vorbire sunt oameni extraordinari!
Uite cum facem! Eu îți voi descrie o situație iar tu vei da din cap dacă te regăsești în ea. Știu că te întrebi cum îmi voi da seama dacă ai aprobat sau nu. Nu e treaba ta, eu te văd. :)
Încă din primii ani de liceu îți dorești să intri la o anumită facultate și te pregătești pentru treaba asta. După ce termini liceul, dai examenul și... ești admis. Urmează N ani de studiu. După terminarea facultății te angajezi și ai speranțe că vei schimba lumea cu ajutorul ideilor proaspete cu care vii. Salariul la încadrare este o glumă proastă dar tu nu bagi asta în seamă, ai năzuințe care nu țin de bani. Durează cam un an până realizezi că ai intrat într-un sistem care acceptă cu greu schimbări, că e mai multă muncă de birou decât ai crezut, că sunt sute de rapoarte pe care le completezi anual, că ascensiunea nu este atât de facilă precum ai crezut etc. Este primul moment în care te întrebi dacă ai ales bine. Ahaaa! Deci recunoști scenariul. Ți-am zis că te văd! :) Să continuăm.
După scurta/media/lunga analiză decizi să mai acorzi totuși o șansă carierei tale. Și continui. De data asta apar și mai multe rapoarte în viața ta, apar mai multe responsabilități datorate ascensiunii în organigramă, te încarci și cu problemele subalternilor, ai apucat să faci un credit pentru casă+mobilă+mașină, a apărut deja și primul copil, te simți prins în sistem. Dacă ești bugetar și te-ai regăsit în scenariu de mai sus îți voi da lovitura de grație amintind și de celebrul cuplu BB (Băsescu/Boc) și de la fel de celebra măsură care a stat la baza lozincii ”nu vrem bani, nu vrem valută, mai vrem minus 25%!”. Boooon! Avem aceeași imagine cu toții? Perfect. Acum să ne imaginăm cu toții că suntem polițiști. Nu, nu e o glumă. Suntem polițiști și pe lângă toate problemele descrise anterior mai avem ceea ce generic numim noi societatea civilă. Adică noi (și de data asta nu ne mai imaginăm că suntem polițiști), cu toate metehnele noastre, cu toți găinarii și tupeiștii noștri. Noi, cei ce suntem cetățeni europeni care au drepturi fără a avea vreo obligație. Ne-am intrat cu toții în rol? Bun! Acum haideți să vedem cum ne facem treaba cât mai bine cu putință pentru a respecta legea, regulamentele, cetățeanul și convingerile noastre. Cum adică nu se poate? Păi nu avem noi pretenția asta de la polițiști? Să ne servească, să ne ajute, să ne îndrume, să ne respecte, să ne apere, să ne protejeze, să fie la cheremul nostru, da? Că de aia plătim taxe (despre treaba cu taxele am mai scris aici).
Dar... ce-i cu roșeața asta de pe obrajii tăi? Ahaaaa, acum vezi și celelalte aspecte. Acum realizezi că oamenii aceștia au ales o meserie care vine la pachet cu multe greutăți și cu toate acestea, se încăpățânează să ne ofere siguranță și încredere. Iar noi le oferim la schimb dispreț. Suntem cetățeni europeni și avem drepturi.
Să trecem la cea de-a doua parte. Și de data asta îți voi descrie o situație.
Ai intrat în vacanța mult dorită, Ți-ai făcut planuri să vizitezi Europa la volanul noii tale mașini (ai făcut credit pentru ea, ai uitat?). :) Traseul arată cam așa: Ungaria, Austria, Germania, Franța, Elveția, Liechtenstein, Austria, Ungaria și din nou, România. Frumos, da? Câteva mii de km de civilizație. Hai să vedem ce faci în primul rând. Cauți pe internet informații despre vignete, taxe, regulamente rutiere, trasee etc. Pentru ce toate astea? Pentru a nu încălca legile țărilor prin care treci. Conduci cu atenție prin fiecare țară, respecți cu sfințenie limitele de viteză, culorile semafoarelor și semnele de circulație. Cu toatre acestea, ți se întâmplă să fii oprit de câte un polițist prin țările amintite. Cum te comporți? Politicos! De ce nu încerci să dai la pace cu el dacă ai greșit? De ce nu faci circ? Nu te mai simți cetățean european care are drepturi? Exact, știi că polițistul are dreptul să te legitimeze iar tu ești obligat să-i dai actele. Știi că dacă încerci să dai șpagă sau să faci circ ești încătușat pe loc și se lasă cu treburi grele. Știi asta. După tot circuitul ăsta prin civilizația aia stresantă te întorci acasă și simți nevoia să te relaxezi puțin. Încalci toate semnele, forțezi culoarea roșie la semafor, conduci cu viteză ca să ajungi mai repede acasă iar dacă vreu polițist are tupeul să te oprească o bagi p'aia cu cetățeanul european care are drepturi și faci un circ de nu s-a mai văzut. Probabil că faci asta și datorită faptului că te simți protejat de presa care abia așteaptă să relateze cum polițiștii au supus unor abuzuri de neiertat un om nevinovat. Iată câteva exemple proaspete:
http://spynews.ro/actualitate/exclusiv-audio-primele-declaratii-ale-femeii-care-a-fost-atacata-de-politisti-pe-strada-si-incatusata-pentru-ca-nu-a-traversat-pe-zebra-am-fost-luata-ca-70155.html?play=106484&template=large#main
http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/259791/2015/GEST-INCREDIBIL-facut-de-doi-POLI-I-TI-Au-INCATU-AT-o-femeie-pentru-ca-a-TRAVERSAT-NEREGULAMENTAR
http://www.evz.ro/revoltator-politisti-bucuresteni-acuzati-ca-au-agresat-o-femeie-video.html
Deci... niște oameni care se alimentează cu gunoaie, care se mint frumos numindu-se ziariști, care scriu la comandă, sar ca arși pentru că niște polițiști au respectat legea. Dacă îi crezi pe acești slujbași mărunți, nu cred că mai ai șanse. Crezi că în oricare dintre țările în care ai fost în vacanța închipuită ai avea posibilitatea să alegi dacă te legitimezi sau nu în fața polițistului? Crezi că dacă ai face un așa circ ai avea șanse să scapi? Dacă ești sincer cu tine, vei realiza cât de mărunți sunt acești oameni din presă, cum încearcă să mute focusul de la lucrurile importante care necesită curaj pentru a fi descrise spre lucrurile mărunte. Cu siguranță există polițiști corupți, slabi, meschini. Așa cum există uscături și printre noi, societatea civilă. Dar dacă-i vom trata pe toți polițiștii la fel, riscăm să-i pierdem și pe cei corecți, cinștiți, cei care-și fac zilnic datoria și au grijă ca mie și familiei mele să ne fie bine, să ne simțim protejați, să avem ... siguranță și încredere.
Îți asumi asta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)