Îți asumi asta?

Nu am mai scris de ceva timp, nici măcar nu am mai trecut pe aici. Cred că asta este frumusețea unui blog. Nu trebuie să dau socoteală nimănui pentru momentele în care nu scriu, momentele în care mă repet ori pur și simplu scriu prost. Cu alte cuvinte, de nimeni nu depand.
Astăzi mi-am propus să scriu. Te avertizez că mă voi folosi de rolul poveștii și că mă voi ”juca” puțin cu emoțiile tale. Atenție, încep!

A trecut o lună de când am încheiat partea de predare a unor cursuri de management general și management de proiect Poliției Române. Am, cunoscut 800 de manageri de care m-am atașat tare mult. Unii dintre ei au venit la un curs de-al meu chiar și în afară, la două săptămâni după finalizarea proiectului amintit. Am să repet asta până vor pricepe toți: polițiștii de care fac eu vorbire sunt oameni extraordinari!

Uite cum facem! Eu îți voi descrie o situație iar tu vei da din cap dacă te regăsești în ea. Știu că te întrebi cum îmi voi da seama dacă ai aprobat sau nu. Nu e treaba ta, eu te văd. :)
Încă din primii ani de liceu îți dorești să intri la o anumită facultate și te pregătești pentru treaba asta. După ce termini liceul, dai examenul și... ești admis. Urmează N ani de studiu. După terminarea facultății te angajezi și ai speranțe că vei schimba lumea cu ajutorul ideilor proaspete cu care vii. Salariul la încadrare este o glumă proastă dar tu nu bagi asta în seamă, ai năzuințe care nu țin de bani. Durează cam un an până realizezi că ai intrat într-un sistem care acceptă cu greu schimbări, că e mai multă muncă de birou decât ai crezut, că sunt sute de rapoarte pe care le completezi anual, că ascensiunea nu este atât de facilă precum ai crezut etc. Este primul moment în care te întrebi dacă ai ales bine. Ahaaa! Deci recunoști scenariul. Ți-am zis că te văd! :) Să continuăm.
După scurta/media/lunga analiză decizi să mai acorzi totuși o șansă carierei tale. Și continui. De data asta apar și mai multe rapoarte în viața ta, apar mai multe responsabilități datorate ascensiunii în organigramă, te încarci și cu problemele subalternilor, ai apucat să faci un credit pentru casă+mobilă+mașină, a apărut deja și primul copil, te simți prins în sistem. Dacă ești bugetar și te-ai regăsit în scenariu de mai sus îți voi da lovitura de grație amintind și de celebrul cuplu BB (Băsescu/Boc) și de la fel de celebra măsură care a stat la baza lozincii ”nu vrem bani, nu vrem valută, mai vrem  minus 25%!”. Boooon! Avem aceeași imagine cu toții? Perfect. Acum să ne imaginăm cu toții că suntem polițiști. Nu, nu e o glumă. Suntem polițiști și pe lângă toate problemele descrise anterior mai avem ceea ce generic numim noi societatea civilă. Adică noi (și de data asta nu ne mai imaginăm că suntem polițiști), cu toate metehnele noastre, cu toți găinarii și tupeiștii noștri. Noi, cei ce suntem cetățeni europeni care au drepturi fără a avea vreo obligație. Ne-am intrat cu toții în rol? Bun! Acum haideți să vedem cum ne facem treaba cât mai bine cu putință pentru a respecta legea, regulamentele, cetățeanul și convingerile noastre. Cum adică nu se poate? Păi nu avem noi pretenția asta de la polițiști? Să ne servească, să ne ajute, să ne îndrume, să ne respecte, să ne apere, să ne protejeze, să fie la cheremul nostru, da? Că de aia plătim taxe (despre treaba cu taxele am mai scris aici).
Dar... ce-i cu roșeața asta de pe obrajii tăi? Ahaaaa, acum vezi și celelalte aspecte. Acum realizezi că oamenii aceștia au ales o meserie care vine la pachet cu multe greutăți și cu toate acestea, se încăpățânează să ne ofere siguranță și încredere. Iar noi le oferim la schimb dispreț. Suntem cetățeni europeni și avem drepturi.

Să trecem la cea de-a doua parte. Și de data asta îți voi descrie o situație.
Ai intrat în vacanța mult dorită, Ți-ai făcut planuri să vizitezi Europa la volanul noii tale mașini (ai făcut credit pentru ea, ai uitat?). :) Traseul arată cam așa: Ungaria, Austria, Germania, Franța, Elveția, Liechtenstein, Austria, Ungaria și din nou, România. Frumos, da? Câteva mii de km de civilizație. Hai să vedem ce faci în primul rând. Cauți pe internet informații despre vignete, taxe, regulamente rutiere, trasee etc. Pentru ce toate astea? Pentru a nu încălca legile țărilor prin care treci. Conduci cu atenție prin fiecare țară, respecți cu sfințenie limitele de viteză, culorile semafoarelor și semnele de circulație. Cu toatre acestea, ți se întâmplă să fii oprit de câte un polițist prin țările amintite. Cum te comporți? Politicos! De ce nu încerci să dai la pace cu el dacă ai greșit? De ce nu faci circ? Nu te mai simți cetățean european care are drepturi? Exact, știi că polițistul are dreptul să te legitimeze iar tu ești obligat să-i dai actele. Știi că dacă încerci să dai șpagă sau să faci circ ești încătușat pe loc și se lasă cu treburi grele. Știi asta. După tot circuitul ăsta prin civilizația aia stresantă te întorci acasă și simți nevoia să te relaxezi puțin. Încalci toate semnele, forțezi culoarea roșie la semafor, conduci cu viteză ca să ajungi mai repede acasă iar dacă vreu polițist are tupeul să te oprească o bagi p'aia cu cetățeanul european care are drepturi și faci un circ de nu s-a mai văzut. Probabil că faci asta și datorită faptului că te simți protejat de presa care abia așteaptă să relateze cum polițiștii au supus unor abuzuri de neiertat un om nevinovat. Iată câteva exemple proaspete:
http://spynews.ro/actualitate/exclusiv-audio-primele-declaratii-ale-femeii-care-a-fost-atacata-de-politisti-pe-strada-si-incatusata-pentru-ca-nu-a-traversat-pe-zebra-am-fost-luata-ca-70155.html?play=106484&template=large#main
http://www.ziarulring.ro/stiri/eveniment/259791/2015/GEST-INCREDIBIL-facut-de-doi-POLI-I-TI-Au-INCATU-AT-o-femeie-pentru-ca-a-TRAVERSAT-NEREGULAMENTAR
http://www.evz.ro/revoltator-politisti-bucuresteni-acuzati-ca-au-agresat-o-femeie-video.html

Deci... niște oameni care se alimentează cu gunoaie, care se mint frumos numindu-se ziariști, care scriu la comandă, sar ca arși pentru că niște polițiști au respectat legea. Dacă îi crezi pe acești slujbași mărunți, nu cred că mai ai șanse. Crezi că în oricare dintre țările în care ai fost în vacanța închipuită ai avea posibilitatea să alegi dacă te legitimezi sau nu în fața polițistului? Crezi că dacă ai face un așa circ ai avea șanse să scapi?  Dacă ești sincer cu tine, vei realiza cât de mărunți sunt acești oameni din presă, cum încearcă să mute focusul de la lucrurile importante care necesită curaj pentru a fi descrise spre lucrurile mărunte. Cu siguranță există polițiști corupți, slabi, meschini. Așa cum există uscături și printre noi, societatea civilă. Dar dacă-i vom trata pe toți polițiștii la fel, riscăm să-i pierdem și pe cei corecți, cinștiți, cei care-și fac zilnic datoria și au grijă ca mie și familiei mele să ne fie bine, să ne simțim protejați, să avem ... siguranță și încredere.
Îți asumi asta?

Cum să ne-nvrăjbim frumos

   Nu știu ce m-a apucat iarăși de scriu serios. De fapt, cred că știu. Totul este legat de un curs pe care l-am predat în ultimele 11 săptămâni, voi reveni la cestiune cu o scriere separată.
   Reformulez, dară. Știu ce m-a apucat iarăși. Am citit în această dimineață câteva articole scrise de nume cunoscute din presa românească. Nu îmbrățișez ideile acestor vectori de imagine, să fie clar. Dimpotrivă, chiar. Ei bine, onorabilii și distinșii conțopiști au scris de-a lungul anilor despre ”diferențele substanțiale de venituri” dintre categoriile sociale. Dacă aveți curiozități similare cu cea care a pus stăpânire pe mine, veți vedea că astfel de teorii sunt bine ancorate istoric, singurele diferențe sunt date de simpatiile/interesele personale.
   Ca să fiu și mai exact, este vorba de ceea ce se numește generic ”antagonizarea categoriilor sociale”. Mai pe românește, învrăjbirea unora împotriva altora. Prin anii 2000 se bătea monedă pe faptul că fiecare salariat ținea în spate 3 pensionari. Atât de bine a fost argumentată ideea încât aproape că-ți venea să mârâi la fiecare septuagenar cu care te întâlneai pe stradă, la metrou, în RATB ori la teatru.
Câțiva ani mai târziu, cam pe când România bătea timid la porțile UE, au apărut noi inamici ai poporului: angajații agențiilor. Niște lipitori care sug sângele poporului. ”Să li se taie capul!”, auzeam des. Apoi a venit și rândul formulărilor elevate, pensii și salarii nesimțite. ”A fost de-ajuns o privire”, vorba poetului, și lumea a luat foc.
Cum ar fi să aruncăm o privire mai în amănunt? Un salariat la 3 pensionari? Să zicem că e așa. Ce vină au pensionarii? Ei au cotizat toată viața. Salariații agențiilor? Veniturile acestor ”lipitori” sunt publice. În 3 minute putem avea o imagine corectă. Da' de ce să facem asta? A zis la televizor că ăștia sunt dușmanii, să-i decimăm! Pensiile nesimțite? Ai impresia că-i un laitmotiv. Pensionarii, motivul care se repetă. Scoți din pălărie 10 persoane cu pensii indecente și gata scandalu'. Cât de simplu e? Foarte simplu.
Mai am una și cu asta chiar închei. Ni se spune foarte des că noi, cei din privat, îi susținem financiar din impozite și taxe pe bugetari. Ce ne mai place să ni se gâdile urechile în mod plăcut, vorba distinsului iar mai apoi eminentului pedagog absolut, Marius Chicoș Rostogan, cum nu putem noi reuși în viață din cauza bugetarilor. Ia să facem noi un exercițiu de imaginație, zic. Să ne imaginăm un salariu de 400 de Euro. Adică 1773,88 de lei la ora scrierii acestui material care-i va înfuria pe unii. Cash, peșin, numerar, în mână sau net, e doar semantică. Nu discutăm dacă e mare sau mic. Câți dintre voi ori cunoscuții voștri câștigă banii ăștia în privat? Destui, așa credeam și eu. Câți au banii aceștia pe contract, pe acte? Așa credeam și eu. Reiau întrebarea. Câți dintre voi ori cunoscuții voștri câștigă banii ăștia la stat? Destui, așa credeam și eu. Câți au banii aceștia pe contract, pe acte? Cum? Toți? Incredibil!
În această lumină, cine pe cine ține în cârcă? Că oamenii politici au interesul de a învrăjbi categoriile sociale unele împotriva altora, nu mai e niciun secret. Dar că oameni din presă preiau această temă și o dau mai departe nemestecată, e grav. De ce grav? Pentru că lupta e inegală.
Mă rog, nu-s naiv, nu cred că oamenii vor vedea clar nuanțele. În definitiv, care-ar mai fi rolul oamenilor din presă?
Ce cred eu însă, este că în perioada imediat următoare obediența va căpăta noi valențe. Număr zilele până când voi citi cum câțiva conțopiști, persoane importante, nu spui cine, vor începe ziua cu câte un Guten Tag, Herr Präsident.. Wie geht es Ihnen heute? În definitiv, e bine să știi limbi străine...