Cât de greu poate fi?

   Ceea ce urmează să citești este ușor atipic acestui blog. Probabil voi muta materialul acesta pe blog-ul catalinmoisa.ro atunci când va fi gata. Ce urmează să citești este despre motivație, despre self esteem, despre empowering și despre alte cuvinte fistichii pe care le folosesc vorbitorii publici. Doar că nu va fi un text pretențios ci mai degrabă o întâmplare petrecută în urmă cu câteva ore. Să purcedem, dară.

   Astăzi am fost la înot, de o lună fac asta în fiecare zi. Ca de obicei, am mers la recepție, am lăsat cardul de membru, mi-am luat prosoapele și cheia de la dulap și m-am dus în vestiar. În timp ce-mi aranjam hainele în dulap a intrat un grup mic și zgomotos de străini. Doi vorbeau o engleză britanică impecabilă iar al treilea vorbea cu un accent slav, acesta din urmă fiind cel mai sportiv dintre toți. I-am lăsat în vestiar și am plecat la duș-scări-piscină. Pentru că am prins culoarul cel mai bun liber am înotat ca un bezmetic vreo 30-40 lungimi de bazin după care m-am mai înmuiat. Exact când eu eram mai domol a intrat în bazin, pe culoarul de lângă mine, cel care vorbea engleza cu accent slav. Felul în care înota respectivul aproape m-a convins să ies din bazin și să mă apuc de șah. Omul ăsta părea că s-a născut și a trăit până acum în apă! A înotat și el vreo 30-40 de lungimi de bazin (fără oprire) după care a luat o pauză. În acel moment a intrat în bazin o mămică tânără cu fetița ei de cca 2 ani. Sportivul le-a cedat culoarul și a plecat să înoate la comun. Eu eram singur pe culoar așa că mi-am zis că aș putea să-l invit pe sportiv alături de mine, cu atât mai mult cu cât fusese un gentleman adineauri. Zis și făcut. Am stabilit că plecarea e pe dreapta și întoarcerea pe stânga. El a zâmbit, mi-a mulțumit și a început turele. Mi-am zis că dacă nu mă țin după el, macar 6-7 bazine, mă las de înot. Și i-am dat bice! Preț de vreo 6 lungimi de bazin eram acolo. De pe la al șaptelea bazin am început să scârțâi. Mai luam câte o gură de apă, mai stropeam, mă mai abăteam de la traseu. Respectivul a simțit asta și... ce a făcut? A încetinit! Practic, îmi dădea o șansă. Mă aștepta și pe mine. Inițial nu am înțeles de ce.
Mi-am făcut un calcul al turelor făcute și mi-a dat cca 1,3 km de înot în mai puțin de o oră. Nu-i rău deloc, mi-am zis. L-am salutat pe distinsul domn și am ieșit din bazin. Am făcut un duș scurt și am intrat în jacuzzi. Cinci minute după mine a intrat și cel despre care tot scriu. După vreo 4-5 miunte am rămas doar noi doi în jacuzzi.
-Congratulations!
Așa a început și mi-a întins mâna.
-Thank you, i-am răspuns destul de incert.
Nu înțelegeam de ce mă felicita. El s-a prins imediat și s-a prezentat. Așa am aflat că a fost campion de natație în Polonia 2 ani la rând, are 33 de ani iar acum lucrează pentru o multinațională. Este în București pentru 2 zile, stă la Marriott și a coborât la bazin. Felicitările veneau pentru că după ce înotasem vreo 40 de minute înainte de venirea lui am reușit să țin pasul cu cineva care a scris istorie în țara lui pe acest tărâm. Apoi m-a întrebat câți ani de înot am făcut. Am crezut inițial că mă ia în balon. M-a asigurat că nu, moment în care i-am spus că am făcut bazin doar vreo 3 luni în ultimii 20 de ani. Acum a fost rândul lui să creadă că glumesc. După ce l-am asigurat că vorbesc serios mi-a mai întins o dată mâna. Ulterior am trecut la niște discuții despre care nu voi aminti aici. :)
Acum, ce am desprins eu de aici? Juliusz, un fost campion de natație, a cedat culoarul unei mămici care venise cu fiica de 2 ani să o obișnuiască la bazin, mi-a dat o șansă încetinind puțin ritmul iar apoi m-a felicitat pentru că mi-am dat sufletul în apă. Tot noianul acesta mi-a plăcut, m-a făcut să mă simt bine. Pe de o parte pentru că am simțit că ceea ce am făcut a fost apreciat. Și nu de oricine, de un campion de profil. Apoi m-am simțit bine cu mine pentru că am putut ține pasul cu un profesionist în domeniu. Totodată mi-am propus ca nimic în lume să nu mai stea între mine și sală, să nu mai găsesc vreodată motie pentru a lipsi de la sală, chiar și o zi în cursul săptămânii. Sigur, astea sunt treburi care mă privesc doar pe mine, vei zice. Ești sigur?

   Cum ar fi dacă fiecare dintre noi, indiferent dacă e părinte, profesor, șef sau orice presupune o componentă educativă ar avea un cuvânt de laudă către cei de care se ocupă în mod direct? Cum ar fi ca fiecare dintre noi să auzim în fiecare zi cuvinte de mulțumire, felicitări și încurajări pentru treaba bine făcută? Am performa zilnic? Ne-am face treaba ireproșabil? În definitiv, ce e așa complicat?
”Felicitări! Mulțumesc! Excelent! Continuă așa, e foarte bine!”
Cât de greu poate fi?

Prostul, eterna poveste

   Sunt câteva treburi pe care nu le înțeleg nici în ruptul capului. Nu le înțeleg și pace! Sigur, proști au existat mereu, nu e un secret. Și vorba lui Murphy, ”orice este prost în lume, poate deveni și mai prost”. Știu, știu la ce te gândești. Îi fac proști pe alții ca să stau eu într-o lumină favorabilă. E o țară liberă, poți gândi ce vrei. Mă rog, gata cu vorbăria. Ia să vin eu cu niște exemple.

   Transportul este un factor extrem de important în viața fiecăruia dintre noi. Cel mai des venim în întâmpinarea acestui factor cu o mașină, o motocicletă, un avion ori elicopter, o barcă etc. Cei mai multi dintre noi folosim mașina. Ce mașină? Asta e! Cele mai proaste alegeri? Mașinile sport dacă ai peste 60 de ani, eventual și o burtă care nu-ți permite să-ți vezi... degetele de la picioare, ce credeai că scriu? Pe bune, când ai minim 60 de ani (indiferent dacă ești bărbat sau femeie) tu îți iei Porsche roșu? Lăsând la o parte faptul că în București (locul în care-mi duc traiul zilnic) vei merge cu viteza medie de 30 de km/h. de ce ai conduce o mașină care-ți mută pietrele din rinichi și litiaza în cutia craniană? (cutie craniană avem cu toții, creierul e pe lista de opționale) Un alt mijloc de locomoție este SUV-ul. Băi nene, dacă locuiești în oraș, nu mergi la munte decât pe Valea Prahovei, de ce ți-ai lua o astfel de mașină? Și dacă tot ai făcut asta, de ce peștii mei îți iei doar opțiunea 2WD, mereu tracțiune spate? Da' cine sunt eu să te iau la bani mărunți? În definitiv tu știi cum e mai bine.

   Vacanțele au un rol major în viața noastră. nu poți doar să trudești, îți trebuie și ceva odihnă. Aici aș dori să-i nominalizez pe următorii:
-cei care au rău de mare și închiriază bungalow-uri pe apă cu podea de sticlă (da, știu eu pe unii care și-au vărsat măruntaiele în fiecare zi) :)
-cei care merg în vacanțe externe, nu știu o buche într-o limbă străină și nu vor să achite serviciile unui ghid profesionist
-cei care aleg all sau ultra all inclusive pentru a-și lua câte 8 kile de hrană la fiecare masă iar după ce gustă din fiecare se ridică ușor nemulțumiți că n-au mici
-cei care se plâng în Croația că nu au plaje cu nisip fin
Tăticu', la prima căutare pe Google afli orice despre orice. Cum să mai fii luat prin surprindere? Cum să nu știi cum va arăta camera ta, cum sunt plajele, ce mâncăruri se pot servi etc?

   Sigur. aș mai putea scrie despre multe alte lucruri. Voi încheia cu abonamentul la sală. Zilele trecute am scris aici despre Stelu. Acum voi scrie despre aceeași sală, loc select într-un hotel de 5 stele din București. Facilitățile sunt ireproșabile, totul arată perfect. Eh, mai sunt și oamenii, bată-i vina. Văd în fiecare zi oameni care vin la sală echipați regulamentar, au și un prosop în jurul gâtului dar nu fac un exercițiu. O ard tot timpul cu un telefon la ureche și gesticulează amplu. Cei mai simpatici dintre ei vin la piscină. Mă gândeam astăzi să fac ceva poze care să ilustreze grafic cele ce urmează. Nu cred că-i tocmai în regulă, motiv pentru care trebuie să mă crezi pe cuvânt. Sau nu. Deci, distinșii domni (până acum am văzut doar bărbați care fac asta) intră în piscina acoperită. Pe marginea bazinului sunt câteva zeci de chaise longue-uri care nu-și au rostul. Cel puțin așa credeam până acum. Cum spuneam, distinșii domni întră la piscină, fac dușul regulamentar și... se întind pe chaise longue-uri (Vezi? Nu e o întâmplare, chiar știu de unde se trage șezlongul) :)
Pe totți sfinții, cum să plătești abonament lunar la piscină ca să stai întins pe marginea unui bazin acoperit? În februarie, când afară sunt -2 grade? Serios?

   M-am gândit serios la treburile astea și m-am tot întrebat de ce mă deranjează. Am ajuns la concluzia că invidia e de vină. Da, sunt invidios pe producătorii auto, pe agențiile de turism, pe sălile de fitness și pe mulți alții. Mă muncește faptul că toți aceștia iau o parte din banii proștilor. Mi-e ciudă că nu-mi revine și mie ceva. Proștii nu vin la cursurile mele. Ei nu merg la cursuri defel. Asta e, nu poți să le ai pe toate. Mă mulțumesc sincer cu faptul că sunt perfect. În definitiv, ce-mi trebuiesc mie proști la cursuri? Cu atât mai mult cu cât am parte în sală numai de oameni deștepți. Ca tine. Exact tu care citești acum și zâmbești. :)