Prostul, eterna poveste

   Sunt câteva treburi pe care nu le înțeleg nici în ruptul capului. Nu le înțeleg și pace! Sigur, proști au existat mereu, nu e un secret. Și vorba lui Murphy, ”orice este prost în lume, poate deveni și mai prost”. Știu, știu la ce te gândești. Îi fac proști pe alții ca să stau eu într-o lumină favorabilă. E o țară liberă, poți gândi ce vrei. Mă rog, gata cu vorbăria. Ia să vin eu cu niște exemple.

   Transportul este un factor extrem de important în viața fiecăruia dintre noi. Cel mai des venim în întâmpinarea acestui factor cu o mașină, o motocicletă, un avion ori elicopter, o barcă etc. Cei mai multi dintre noi folosim mașina. Ce mașină? Asta e! Cele mai proaste alegeri? Mașinile sport dacă ai peste 60 de ani, eventual și o burtă care nu-ți permite să-ți vezi... degetele de la picioare, ce credeai că scriu? Pe bune, când ai minim 60 de ani (indiferent dacă ești bărbat sau femeie) tu îți iei Porsche roșu? Lăsând la o parte faptul că în București (locul în care-mi duc traiul zilnic) vei merge cu viteza medie de 30 de km/h. de ce ai conduce o mașină care-ți mută pietrele din rinichi și litiaza în cutia craniană? (cutie craniană avem cu toții, creierul e pe lista de opționale) Un alt mijloc de locomoție este SUV-ul. Băi nene, dacă locuiești în oraș, nu mergi la munte decât pe Valea Prahovei, de ce ți-ai lua o astfel de mașină? Și dacă tot ai făcut asta, de ce peștii mei îți iei doar opțiunea 2WD, mereu tracțiune spate? Da' cine sunt eu să te iau la bani mărunți? În definitiv tu știi cum e mai bine.

   Vacanțele au un rol major în viața noastră. nu poți doar să trudești, îți trebuie și ceva odihnă. Aici aș dori să-i nominalizez pe următorii:
-cei care au rău de mare și închiriază bungalow-uri pe apă cu podea de sticlă (da, știu eu pe unii care și-au vărsat măruntaiele în fiecare zi) :)
-cei care merg în vacanțe externe, nu știu o buche într-o limbă străină și nu vor să achite serviciile unui ghid profesionist
-cei care aleg all sau ultra all inclusive pentru a-și lua câte 8 kile de hrană la fiecare masă iar după ce gustă din fiecare se ridică ușor nemulțumiți că n-au mici
-cei care se plâng în Croația că nu au plaje cu nisip fin
Tăticu', la prima căutare pe Google afli orice despre orice. Cum să mai fii luat prin surprindere? Cum să nu știi cum va arăta camera ta, cum sunt plajele, ce mâncăruri se pot servi etc?

   Sigur. aș mai putea scrie despre multe alte lucruri. Voi încheia cu abonamentul la sală. Zilele trecute am scris aici despre Stelu. Acum voi scrie despre aceeași sală, loc select într-un hotel de 5 stele din București. Facilitățile sunt ireproșabile, totul arată perfect. Eh, mai sunt și oamenii, bată-i vina. Văd în fiecare zi oameni care vin la sală echipați regulamentar, au și un prosop în jurul gâtului dar nu fac un exercițiu. O ard tot timpul cu un telefon la ureche și gesticulează amplu. Cei mai simpatici dintre ei vin la piscină. Mă gândeam astăzi să fac ceva poze care să ilustreze grafic cele ce urmează. Nu cred că-i tocmai în regulă, motiv pentru care trebuie să mă crezi pe cuvânt. Sau nu. Deci, distinșii domni (până acum am văzut doar bărbați care fac asta) intră în piscina acoperită. Pe marginea bazinului sunt câteva zeci de chaise longue-uri care nu-și au rostul. Cel puțin așa credeam până acum. Cum spuneam, distinșii domni întră la piscină, fac dușul regulamentar și... se întind pe chaise longue-uri (Vezi? Nu e o întâmplare, chiar știu de unde se trage șezlongul) :)
Pe totți sfinții, cum să plătești abonament lunar la piscină ca să stai întins pe marginea unui bazin acoperit? În februarie, când afară sunt -2 grade? Serios?

   M-am gândit serios la treburile astea și m-am tot întrebat de ce mă deranjează. Am ajuns la concluzia că invidia e de vină. Da, sunt invidios pe producătorii auto, pe agențiile de turism, pe sălile de fitness și pe mulți alții. Mă muncește faptul că toți aceștia iau o parte din banii proștilor. Mi-e ciudă că nu-mi revine și mie ceva. Proștii nu vin la cursurile mele. Ei nu merg la cursuri defel. Asta e, nu poți să le ai pe toate. Mă mulțumesc sincer cu faptul că sunt perfect. În definitiv, ce-mi trebuiesc mie proști la cursuri? Cu atât mai mult cu cât am parte în sală numai de oameni deștepți. Ca tine. Exact tu care citești acum și zâmbești. :)

Cum cine e Buricul Pământului? Stelu!

   Astăzi mi-a fost dat să asist la o fază care m-a dat pe spate. Definitiv! Și credeam că le-am văzut pe toate, că nimic nu mă va mai scoate din ale mele. Aiurea. Bine, să vezi cum a fost....

   Astăzi, pe la 14.00, eram la bazin. (Da, mă! Merg la sală zilnic, oftică-te!). Am înotat cca 1 oră, așa cum fac în fiecare zi (mai oftică-te o dată), apoi m-am băgat în jacuzzi. Acolo a început totul.  Ca să înțelegi mai bine, găletușa aia de jacuzzi are un diametru de cca 2 m. Practic, 4 persoane stau lejer la bulbuci. Când am intrat eu mai erau 2 tipi, unul dintre ei foarte volubil. La el mă voi referi de aici înainte de aceea îl voi numi Stelu. Nu știu de ce dar în mintea mea așa se intitulează individul. Stelu are cam 55-60 de ani, se ține destul de bine, ușor pedant și vorbește ca și cum ar deține toate secretele omenirii de la facerea Lumii până la sfârșitul ei.

   După bazin + dușul regulamentar m-am insinuat în jacuzzi. Stelu mă fixa cu o privire incertă. La început nu am înțeles de ce. După câteva minute de liniște (d'aia jenantă, nene) a decis că poate continua. Și a făcut-o aplecându-se către urechea colegului de bulbuci. Colegul devenea din ce în ce mai jenat. Mde, bărbații nu se simt foarte în largul lor când sunt aproape goi și se lipesc unii de alții. :)  N-am reușit să aud mare lucru, Stelu mormăia indescifrabil.

   După 3 cicluri de bulbuci m-am băgat la un duș. În timp ce-mi dădeam clorul din păr mi s-a părut că-l aud. Ptiu, drace! Mi-a intrat Stelu-n cap, mi-am zis. Da' de unde, Stelu era la 2 cabine de mine și turuia de zor. Am ieșit repede în ideea în care scap de el la vestiar. N-a fost să fie. Stelu + colegul au intrat în vestiar 3 minute după mine. Și a început (reproduc din memorie; dacă nu am reținut exact, asta e).

   ”Dacă vrei să ai acces la gaze, știu unde trebuie vorbit. Tu crezi că N. a fost de capu' lui? Ești copil? Plus că e nevoie de aprobări de sus. Și e sigură treabaaaaa!”. ”Licențele nu se dau oricui. Ele costă, înțelegi”, ”Putem vorbi pentru aprobări, îi știu pe băieți. Rezolvăm și în teritoriu.”, ”Pentru standardele de care zici tu, trebuie discutat cu cei de la Uniune. Nimic nu-i imposibil”. În linii mari cam așa a decurs toată treaba.  Începeam deja să mă umflu în pene pe motiv că sunt coleg de sală cu Stelu, aka Buricul Pământului sau Ombilicul Terrei (e doar semantică). Stelu e maxim, am zis! Părul  meu era deja uscat, țineam uscătorul de păr în mână de chichi. Nu se făcea să pierd așa ocazie. Brusc, momentul magic s-a produs! A sunat telefonu' lu' Stelu! Ești atent? Ai un infinit de încercări să ghicești ce a urmat. Te lași păgubaș? A, nu? Bine, mai încearcă. Nu. Nu. Nu. Nu. Nici asta. Neah! Renunți? În sfârșiiiit...
”Alo! Cum pisici să te sun dacă nu mai am credit? Cu ce?”, a tunat Stelu cu spume la gură.

Stelu, du-te-n ***********************************************************************************!


Înainte de toate, dacă vreodată mai e Stelu-n jacuzzi, eu aștept până iese. Cum să zici ”cum pisici să te sun”?  Pe de altă parte, cum să n-ai tu câțiva cenți, acolo, măcar de beep?  În momentele astea mi-e ciudă că n-am un jpeg cu Stelu. Zău c-ar trebui să fie celebru!