Locul care mi-a căzut cu tronc

   Mi-am propus să fac asta ieri. Nu mi-a ieșit. Ieri a fost singura zi liberă între două călătorii și am avut de rezolvat foarte multe prin București. Profit acum de faptul că mai am de cheltuit aproximativ 2 ore în avion, timp berechet să descriu în cuvinte experiența proaspăt încheiată în Delta Dunării. 

Later edit: Am scris materialul pe avion însă abia acum, în camera de hotel, reușesc să-l postez. De aici delay-ul de mai bine de o zi. 

Nu știu cum să încep. De fapt, știu.

Ai fost vreodată în Paradis? Măcar ți-ai imaginat vreodată cum arată? Nu? Buuuun! Hai să-ți spun eu cum arată. Paradisul este o insulă plină de verdeață, în rezervația naturală a Deltei Dunării, în Uzlina, Murighiol. Asta e varianta scurtă. Paradisul arată cam așa.

   Prietenul meu, Cip, m-a sunat în urmă cu ceva timp și mi-a propus să țin un curs de comunicare unui grup de 30 de oameni care activează în turism. Zis și făcut! Inițial am spus că voi rămâne doar pe perioada cursului (aproximativ 4 ore) după care voi pleca spre București. Starea de sănătate destul de șubrezită după tromboflebita declanșată în Onești nu mi-a permis să conduc așa că am ales varianta sejur complet. Și m-am felicitat de mii de ori pentru asta. A fost cam așa.

Joi dimineață, la orele 10.00, ne-am văzut cu toții la autocarul Europa Travel. În 15 minute ne-am îmbarcat și am plecat. A fost o senzație tare plăcută, mi-am adus aminte cu drag de toate excursiile din școală. Glumițe mai mult sau mai puțin reușite, râsete, muzică (trebuie să menționez aici că am ascultat Carla’s Dreams-Sub pielea mea pentru vreo 10-12 ani) și multe altele. Se fac suficiente popasuri astfel încât și o vezică buclucașă se simte în largul ei. ;)

Am ajuns în Uzlina, Murighiol după prânz. Acolo ne așteptau bărcile. Știi bărcile alea cu rame, care păstrează parfumul vremilor de altă dat’? Uită de ele. Aici te vor aștepta bărci cu fotolii de piele crem, motoare puternice și extrem de arătoase. În 10-11 minute am ajuns pe insulă. Gulliver Delta Resort ni se arăta în toată splendorea. Cam așa.

Trebuie să știi că locul este administrat de Carla și Ciprian Enea, doi oneșteni care fac turism încă din cretacicul superior. Voi încerca să trec peste faptul că sunt prietenii mei pentru a păstra o oarecare obiectivitate. Oamenii ăștia sunt peste tot în același timp. Nu știu cum reușesc dar cum ai nevoie de ceva, unul dintre ei te bate pe umăr și te întreabă ce anume. Și asta în condițiile în care ei trebuie să aibă grijă și de cei 3 copii foarte frumoși, unul dintre ei încă sugar (Matilda, Sabin și Rareș, vă mai salut o dată) :) Iată, spre exemplu, cum ne-a servit Cip cognacul. Jur că nu știam metoda. Nu, n-am să ți-o descriu. Trebuie să mergi acolo pentru a o vedea. :)
 

Mâncarea este mult prea multă, variată și extrem de gustoasă. Și vinurile sunt delicioase. Cafeaua și ceaiul sunt la discreție. Bucătarii fac o scurtă descriere a felurilor de mâncare și într-o zi anume, o ciorbă de pește la ceaun de te lingi pe degete fără să-ți mai pui întrebarea dacă e sau nu igienic.

Șederea pe insulă poate fi petrecută în multe feluri. Poți alege un traseu scurt prin rezervație ori varianta de jumătate de zi, poți sta la piscină să capeți o culoare de invidiat ori la umbră să citești ceva sau pur și simplu să postezi citate și pisici pe Facebook. Zilele vor trece foarte ușor, ai să vezi.

În penultima seară riști să-l cunoști pe Vanea, un om al locului care va povesti cum era Delta Dunării în urmă cu câteva zeci de ani. E foarte interesant! Ca picanterie, pe vremuri, când iernile erau foarte grele, legătura între insulă și comuna Uzlina se făcea pe Delta înghețată cu sania trasă de cai. Vanea îți va povesti cu lux de amănunte.

 

Ultima zi, ziua plecării, va veni cu regrete. Îți garantez. Acum trebuie să recunosc sportiv că eu am avut marele noroc să petrec 4 zile alături de supergașca Europa Travel. Oamenii ăștia se distrează copios iar când este cazul, ca la un semn, din senin, se apucă toți de muncă. Zici că-s alți oameni! :)

Drumul înapoi se face tot cu autocarul Europa Travel, în aceleași condiții care pot face să zâmbească și vezica unui om care știe pe de rost prospectul Prostamol.

Seara ești deja în București și-ți pregătești cuvintele pentru a le povesti colegilor cât de fain a fost.

După ce am descris cum e acolo, probabil te întrebi cât ar putea să coste așa ceva. Vei fi surprins. Aruncă o privire aici.

http://gulliverresort.ro/

Nu știu ce vei face tu și nici nu e treaba mea. Eu știu că anul acesta voi căuta să mai ajung de 3-4 ori la Gulliver Delta Resort alături de cei dragi mie. Mai mult, zilele acestea voi seta un pachet de curs+team building în acest loc de vis. Revin cu amănunte.

De curiozitate, ce perioadă ai ales și ce pachet? :)

Prostul, eterna poveste

   Sunt câteva treburi pe care nu le înțeleg nici în ruptul capului. Nu le înțeleg și pace! Sigur, proști au existat mereu, nu e un secret. Și vorba lui Murphy, ”orice este prost în lume, poate deveni și mai prost”. Știu, știu la ce te gândești. Îi fac proști pe alții ca să stau eu într-o lumină favorabilă. E o țară liberă, poți gândi ce vrei. Mă rog, gata cu vorbăria. Ia să vin eu cu niște exemple.

   Transportul este un factor extrem de important în viața fiecăruia dintre noi. Cel mai des venim în întâmpinarea acestui factor cu o mașină, o motocicletă, un avion ori elicopter, o barcă etc. Cei mai multi dintre noi folosim mașina. Ce mașină? Asta e! Cele mai proaste alegeri? Mașinile sport dacă ai peste 60 de ani, eventual și o burtă care nu-ți permite să-ți vezi... degetele de la picioare, ce credeai că scriu? Pe bune, când ai minim 60 de ani (indiferent dacă ești bărbat sau femeie) tu îți iei Porsche roșu? Lăsând la o parte faptul că în București (locul în care-mi duc traiul zilnic) vei merge cu viteza medie de 30 de km/h. de ce ai conduce o mașină care-ți mută pietrele din rinichi și litiaza în cutia craniană? (cutie craniană avem cu toții, creierul e pe lista de opționale) Un alt mijloc de locomoție este SUV-ul. Băi nene, dacă locuiești în oraș, nu mergi la munte decât pe Valea Prahovei, de ce ți-ai lua o astfel de mașină? Și dacă tot ai făcut asta, de ce peștii mei îți iei doar opțiunea 2WD, mereu tracțiune spate? Da' cine sunt eu să te iau la bani mărunți? În definitiv tu știi cum e mai bine.

   Vacanțele au un rol major în viața noastră. nu poți doar să trudești, îți trebuie și ceva odihnă. Aici aș dori să-i nominalizez pe următorii:
-cei care au rău de mare și închiriază bungalow-uri pe apă cu podea de sticlă (da, știu eu pe unii care și-au vărsat măruntaiele în fiecare zi) :)
-cei care merg în vacanțe externe, nu știu o buche într-o limbă străină și nu vor să achite serviciile unui ghid profesionist
-cei care aleg all sau ultra all inclusive pentru a-și lua câte 8 kile de hrană la fiecare masă iar după ce gustă din fiecare se ridică ușor nemulțumiți că n-au mici
-cei care se plâng în Croația că nu au plaje cu nisip fin
Tăticu', la prima căutare pe Google afli orice despre orice. Cum să mai fii luat prin surprindere? Cum să nu știi cum va arăta camera ta, cum sunt plajele, ce mâncăruri se pot servi etc?

   Sigur. aș mai putea scrie despre multe alte lucruri. Voi încheia cu abonamentul la sală. Zilele trecute am scris aici despre Stelu. Acum voi scrie despre aceeași sală, loc select într-un hotel de 5 stele din București. Facilitățile sunt ireproșabile, totul arată perfect. Eh, mai sunt și oamenii, bată-i vina. Văd în fiecare zi oameni care vin la sală echipați regulamentar, au și un prosop în jurul gâtului dar nu fac un exercițiu. O ard tot timpul cu un telefon la ureche și gesticulează amplu. Cei mai simpatici dintre ei vin la piscină. Mă gândeam astăzi să fac ceva poze care să ilustreze grafic cele ce urmează. Nu cred că-i tocmai în regulă, motiv pentru care trebuie să mă crezi pe cuvânt. Sau nu. Deci, distinșii domni (până acum am văzut doar bărbați care fac asta) intră în piscina acoperită. Pe marginea bazinului sunt câteva zeci de chaise longue-uri care nu-și au rostul. Cel puțin așa credeam până acum. Cum spuneam, distinșii domni întră la piscină, fac dușul regulamentar și... se întind pe chaise longue-uri (Vezi? Nu e o întâmplare, chiar știu de unde se trage șezlongul) :)
Pe totți sfinții, cum să plătești abonament lunar la piscină ca să stai întins pe marginea unui bazin acoperit? În februarie, când afară sunt -2 grade? Serios?

   M-am gândit serios la treburile astea și m-am tot întrebat de ce mă deranjează. Am ajuns la concluzia că invidia e de vină. Da, sunt invidios pe producătorii auto, pe agențiile de turism, pe sălile de fitness și pe mulți alții. Mă muncește faptul că toți aceștia iau o parte din banii proștilor. Mi-e ciudă că nu-mi revine și mie ceva. Proștii nu vin la cursurile mele. Ei nu merg la cursuri defel. Asta e, nu poți să le ai pe toate. Mă mulțumesc sincer cu faptul că sunt perfect. În definitiv, ce-mi trebuiesc mie proști la cursuri? Cu atât mai mult cu cât am parte în sală numai de oameni deștepți. Ca tine. Exact tu care citești acum și zâmbești. :)