La cursurile de comunicare şi relații publice pe care le susțin, analizăm diferite aspecte. Unele dintre ele sunt formulele de temporizare şi de încheiere.
Ieri, pe drumul de la Bucureşti la Oneşti, am interacționat cu Poliția Română de două ori. Prima dată s-a întâmplat în Goleşti, exact înainte de Focşani. Un polițist de la Rutieră mi-a făcut semn să opresc. Am tras pe dreapta iar dialogul a fost cam aşa:
-Bună ziua. Sunt agent........., vă rog să prezentați actele pentru verificare. Ştiți pentru ce v-am oprit?
-Cu multă stimă (am să scriu odată despre formularea aceasta), nu, nu ştiu.
-Circulați cu proiectoarele aprinse. Doar cu ele.
-Nu sunt proiectoarele, sunt luminile de zi. Parol!
Toate astea pe un tot relaxat, zâmbitor.
-A, da, aveți dreptate, am crezut că sunt proiectoarele deoarece sunt poziționate destul de jos. Ştiți că legislația prevede că pe drumurile europene trebuie să circulați cu farurile aprinse.
-Înțeleg, am spus în timp ce căutam actele.
S-a apropiat un agent mai în vârstă care m-a preluat.
-Bună ziua, sunt agent......... Ştiți pentru ce ați fost oprit?
-Da, mi-a explicat colegul Dvs. Circulam cu luminile de zi.
-A, sunt lumini de zi. Am crezut că sunt proiectoarele. Ştiți că legislația spune...
-Da, mi-a spus colegul Dvs, farurile.
Acelaşi ton relaxat, zâmbitor.
-Exact, mi-a spus polițistul cu actele mele în mână. Producătorii auto nu au ținut cont de prevederile legale. Vă rog să aveți grijă la regulamentul rutier, a apucat să-mi spună înainte de a-mi oferi actele înapoi. Drum bun!
Am fost puțin descumpănit, recunosc. Nu mi-a spus că eu nu cunosc regulamentul, nu mi-a dat amendă, nu avertisment. Mi-a spus că producătorii auto nu țin cont de regulamentul rutier. Foarte tare! M-a făcut mat!
Mi-am continuat drumul, de data asta cu farurile aprinse. În Coțofăneşti, foarte aproape de Oneşti, era deja întuneric. La un moment dat, am văzut un cal care se plimba liber pe marginea drumului. Brusc, mi-am adus aminte că în urmă cu vreo 8 ani am reuşit să evit în ultimul moment impactul cu un cal, exact în aceeaşi zonă. În plus, în urmă cu câteva luni, o fată a murit în zonă din cauza impactului cu un cal care circula liber pe stradă.
Am sunat la 112. Mi-a răspuns operatoarea care, după ce i-am descris situația, mi-a făcut legătura la Poliția Bacău. Le-am descris din nou situația şi mi-au făcut legătura cu Poliția Oneşti.
-Cu multă stimă (chiar am să scriu despre formularea asta), sunt Cătălin Moisă. Mă aflu în Coțofăneşti, pe sensul de mers către Oneşti.
-Aşa!
-Pe marginea drumului se plimbă un cal lăsat liber. Vizibilitatea este scăzută, se poate întâmpla o nenorocire în orice moment. Vă rog să luați legătura cu un echipaj mobil, cât se mai poate.
A fost o pauză de câteva secunde. Probabil că polițistul cu care vorbeam se întreba dacă nu cumva e o glumă.
-Bine, domnu' Moisă.... Cătălin. O să trimitem pe cineva, a adăugat pe un ton uşor plictisit, iritat pe alocuri. Şi a închis. Nu tu un "mulțumim că ne-ați anunțat/adus la cunoştință/informat etc.
Imediat am făcut comparația între cei doi. Cine a interacționat cu polițistul din Focşani va spune că Poliția Română este o instituție modernă, atentă la prevenție. Cine a interacționat cu polițistul din Oneşti va afirma contrariul. Aşa se întâmplă când comunicarea nu e punctul forte al reprezentanților unei organizații.
Personal, nu am o problemă. Faptul că am contribuit la evitarea unei nenorociri este peste tonul polițistului oneştean. De fapt, chiar sunt recunoscător. Am căpătat un exemplu pe care-l voi folosi în sala de curs pentru a întări importanța comunicării în interiorul organizațiilor şi în exteriorul lor.
Mulțumesc.
Later edit:
Art. 44 alin. 2 OUG nr. 195/2002:
(2) In circulatia pe autostrazi, pe drumurile expres si pe cele nationale europene (E) conducatorii de autovehicule si tractoare agricole sau forestiere sunt obligati sa foloseasca si in timpul zilei luminile de intalnire sau luminile pentru circulatia diurna.
Modificarea a fost introdusa prin OG nr. 14/2017
