Devin din ce în ce mai bun!

M-am trezit devreme. Simțeam cumva că urmează o zi perfectă. Așa a și fost. O zi perfectă pentru ce urma să fac. 22 august, nu voi uita nicicând ziua asta. Sigur, amatorii de teorii ale conspirației vor spune că data de 22 august este predestinată luptei, bazându-se, probabil, pe faptul că există voci care spun că insurecția armată din 1944 a început pe 22, nu pe 23 august. Chiar și așa, nu îmbrățișez astfel de teorii.
Spuneam, de fapt, scriam, că am simțit că urma o zi perfectă pentru luptă. Căci luptă în întregul sens al cuvântului a fost. Totul a început cu pregătirea și alimentarea. A durat aproximativ 30 de minute. Am cerut sfaturi, am discutat, am dezbătut și, într-un final, aveam tot ce-mi trebuie pentru a purcede mai departe.
Pe la 11.30, când vântul adia binișor, soarele zâmbea incert din spatele unor nori subțiri, eram echipat și pregătit, atât mental, cât și fizic, de luptă. O luptă liniară, exactă, de anduranță, pe de o parte, și de rutină, pe de altă parte. Au fost trei ore pline. Trei ore în care am transpirat, am simțit crampe musculare, am simțit oboseală în repetate rânduri. Dar nu, nu am cedat! Poate că la asta a contribuit și faptul că recitesc zilele acestea una dintre cărțile care mi-au încântat copilăria, "Cei trei muschetari", de Alexandre Dumas. Cum să cedez așa ușor? Ce s-ar fi întâmplat dacă D'Artagnian, Athos, Porthos ori Aramis ar fi cedat ușor? Cardinalul ar fi învins mereu. 😏
După cele trei ore de efort fără pauză, au urmat alte ore de luptă, e drept, mai lejeră, dar, hei, tot luptă se numește. Cam după șase ore am încheiat lupta. Învingător, cum altfel? Da, am învins! Și am scos un timp mai bun decât anul trecut. Practic, e o bătălie a mea cu mine. Vreau să fiu mai bun în fiecare an. Sunt exigent, sever cu mine. Vreau mai mult și mai bine pentru că știu că pot. Și, da, devin din ce în ce mai bun.
Șase ore. Atât a durat lupta. A meritat. Serios! Cum să nu merite? În definitiv, voi avea la dispoziție un an ca să mă refac pentru lupta următoare. Un an de relaxare, de pregătire psihică. Timp berechet să consum, să mă bucur de tot sucul de roșii care m-a muncit cele șase ore despre care am scris anterior. 😀