M-AM MUTAT ÎN CASĂ NOUĂ

Dragilor, de astăzi începând, renunț la acest blog. Cu mici regrete, e normal. Am ”locuit” pe Blogspot 10 ani.

De acum mă puteți găsi doar aici: 

https://catalinmoisa.ro/

La bună vedere!

Noi avem discernământ, bă!

   Am tot scris despre preferințele orientate mai degrabă către profunzime decât spre suprafață ale oamenilor sau, altfel spus, mațu' gros e mai important și bate pielea fină. Iată niște crâmpeie, surprinse astăzi de dimineață, cam pe la 8.45, care statutează cu claritate de cristal că oamenii au discernământ.

Mi s-a tot spus că am preluat și eu tema falsă conform căreia românii golesc magazinele, unu, și doi, că se orientează exclusiv către alimente, ocolind cu talent produsele de igienă personală. Sigur, recunosc sportiv, așa este. M-am luat după fentă, mărturie îmi stau și reprezentările grafice de mai sus. E lesne de observat cum la raionul ”Alimente de bază” nu mai se bagă nimic deoarece oamenii nu sunt interesați, în timp ce la raionul destinat produselor de igienă e un mic Sisif care tot reumple rafturile, cât e ziulica de lungă. Mea culpa!

Aseară am tot văzut că magazinele sunt pline, că termitele au ras tot. Ce mi-am zis eu? Lasă, Cătăline (ca să fac un monolog de vorbă, vorba lu' Gyuri Pascu), te duci tu dimineață, pe la 8.30, când pleacă lumea la muncă, și faci cumpărături. Păi nu sunt eu deștept? Sunt! Eu și încă vreo câteva sute de semeni. Cam atâția eram azi dimineață în Lidl. Eu aveam lista pe telefon. M-am întors cu ea, cu lista, aproape intactă. N-am găsit mare lucru. Da' am văzut chestii care mi-au readus aminte de proiectul meu, #cumamdevenitmizantrop.
Oamenii intrau în magazin cam cum vedem noi la știri de Black Friday. Întâi strigau cu superioritate ”Ia uite, bă', ce-au ras ajtia tot!”, după care rașchetau ei înșiși rafturile. Unii dintre ei, pe motiv că nu găsiseră ce căutau, mai rașchetau și prin coșurile unora mai puțin vigilenți. Asta m-a fascinat definitiv. Și, foarte important, majoritatea autorilor de mici furtișaguri era formată din distinse doamne, ușor pensionare, ținută demnă, braț lung, obraz gros și mină serioasă. ”Cine, dom'le? Eu? Da' nu ți-e rușine? Cum adică am furat din coșul dumitale? De o oră sunt în magazin și urmăresc unde se bagă marfă!”. Băbăiatule, dacă nu ai văzut cum a pus mâna, o crezi. Marcel Iureș e pistol cu apă. Marii actori ai neamului nu joacă pe scenele teatrelor. Nicidecum. Ei evoluează în Lidl.
Mă rog, am plecat ușor resemnat către Auchan. Dacă nu sunt obișnuit cu magazinul, am tot întrebat unde găsesc aia, unde găsesc cealaltă. Am ajuns la un raion unde credeam eu că voi găsi ce caut. M-am tot învârtit, m-am tot sucit, nimic. Am zis să întreb.
-Săru'mânuța, puteți să-mi spuneți, vă rog, unde găsesc drojdie la pliculețe?
-Ce doriți? Drojdie? Hahahahahahahahaha! I-auzi, Lenuțo, domnu' vrea drojdie la plic!
-Hahahahahahahaha, a executat și Lenuța.
-Încercați la borș. Poate mai aveți noroc și găsiți cuburi.
Am încercat și am avut noroc. Așa-mi trebuie, vreau eu să-mi fac pâine de casă în plină pandemie!
M-am mai uitat pe listă. Fasole cu bob mediu! Pfoaaaaa... Zău că mi-era teamă să mai întreb.
N-am avut încotro. Nu mă descurcam defel în magazin. Cu sufletu' mic, așa, cam de mărimea unui purice, am interpelat o doamnă bine alcătuită care mișuna pe la alimente de bază.
-Săru'manuța. Fiți amabilă, vă rog, unde pot găsi fasole?
-Fasole? Hihihihihih... De care fasole?
Eu, pe modelu' prost-prost, da' hotărât, am răspuns.
-De aia cu bob mediu.
-Hihihihihihihihihihi.... Cu bob mediu.. Hahahahahaha... Așa ziceți...
-Da, așa scrie, bob mediu. (e clar, nu mă mai fac bine!)
-Domnu', nu mai e fasole de ieri. Dacă aveți noroc, mai găsiți niște fasole la cutie. Iote acolo!
Și mi-a arătat cu degetu' unde. Mi-am zis să nu mai forțez norocu', să las și la alții. Mi-am luat drojdia și-am plecat. Aproape de casă, am intrat și în Penny Market. Mai aveam pe listă ”mălai de Penny”. M-am dus în spatele magazinului, aici știam. La mălai era un raft sexy. Vorba filosofilor greci, canci mălai! Am zis din nou să întreb.
-Fiți amabil, aveți idee dacă mai există mălai în magazie?
-Stați să văd. (după 1 minut) Da, avem, dar acum am altceva de făcut. Durează 10 minute.
-OK, aștept.
M-am învârtit vreo 15 minute prin magazin (între noi fie vorba, în 15 minute l-am acoperit de 4 ori) și am revenit. O clientă l-a întrebat pe un angajat Penny Market dacă mai e mălai.
-Nu, nu mai este, a zis acesta.
-Ba mai este, m-am băgat eu. Mai e un palet, aștept să-l aducă unul dintre colegii dumneavoastră.
S-a dus omu'n spate să verifice, după care s-a întors.
-Nu, nu avem mălai. Nu știu cine v-a zis că avem.
-Păi, colegul Dvs.
-Care coleg? Arătați-mi-l!
Cam avea dreptate. Unde peștii mei să i-l arăt? În momentu' ăla am concluzionat că nu e ziua mea norocoasă și am renunțat. Am plecat acasă. Nu mai mănânc mămăligă, să moară caii mei!
Așa mi-am petrecut eu prima parte a zilei. Oameni și probleme, frate!