Suntem decât doi!

   Materialul ăsta va fi, pe de o parte, cel mai ușor de citit din întreg blogul, pe de altă parte, ușor dificil deoarece va trebui să-ți pui imaginația la treabă. Să purcedem, dară!

   Aseară am ieșit la mici cumpărături. Soției mele i s-a făcut poftă de un crap proaspăt, motiv pentru care am intrat în Metro, loc de unde cumpărăm destul de frecvent. La raionul de pește, așa cum era de așteptat, avea pește. În fața mea erau doar două persoane. Când mi-a venit rândul, eu, soția mea și angajatul Metro eram singurii din întreg raionul. L-am rugat pe distinsul domn să-mi cântărească un pește, după care l-am rugat să-l și curețe. Aici i-am stricat feng shui-ul!
-Păi nu vedeți câte comenzi am?, mi-a zis onorabilul arătând către un teanc imaginar de comenzi. Veniți mâine dimineață să-l luați.
Mi s-a părut ciudat că nu-mi dă un bon, un bilețel, orice.
-Și cum veți ști care e peștele meu?
-Nu vă faceți griji, voi ști.
Și am plecat, ce era să fac? E drept, mă tot zgândărea faptul că nu vedeam grămada de comenzi, da' eu port și ochelari, ar putea fi vina mea.
Astăzi am revenit la Metro, raionul de pește. În fața mea, un singur client. După mine, nimeni. Erau doi angajați, o distinsă doamnă și un onorabil domn. M-a ales doamna.
-Ce doriți?
-Aseară am fost aici și...
I-am povestit.
-Păi și eu ce știu ce pește să vă dau?
Kafka, frate!
-Asta i-am zis și eu domnului de aseară, i-am cântat în strună onorabilei.
-Asta e. N-am niciun pește. Vă dau altul.
-Păi aveți timp să-l curățați? Nu e plin de comenzi?
-Păi n-am! Că suntem decât doi! Și primim o tonă juma' de pește!
-Scumpă doamnă, Metro România se laudă că oferă serviciile acestea. Nu am venit să vă cer cocoș pe casă.
Începusem să-mi pierd răbdarea.
-Eu nu știu cum ați venit pentru asta. Ce fel de om vine să ceară așa ceva două zile la rând?
Cam avea dreptate. Doar un prost ca mine. Trebuia să insist aseară la onorabil să-și facă treaba.
-Doamnă, dumneavoastră mă certați?
-Nu, dar nu știu ce fel de om vine pentru așa ceva. Ce mare lucru e să-l curățați? Vă învăț eu, a adăugat distinsa doamnă plină de ironie, dispreț și aroganță.
-Doamnă, nu e nevoie de studii superioare să cureți un pește. Nu v-am cerut altceva decât trebuia să faceți. Nu vreți să-l curățați, spuneți-mi. Merg în altă parte.
-Vi-l curăț. Da' noi suntem puțini și dacă vin o sută d'ăștia ca dumneata, ce facem?
-Cereți să mai angajeze, i-am zis.
Am mai scris că-s prost? Cred că da. Eu tot încercam să păstrez un ton decent, să-i explic femeii că e obligația ei, tâmpenii d'astea.
-Păi mergi dumneata la șefi și spune-le să angajeze, da? Eu nu-s obligată să-ți curăț peștele. (serviciile acestea apar pe site, iată și print screen-urile)

-

Bun, în linii mari, asta a fost întâmplarea. Acum e rândul tău. Va trebui să-ți imaginezi cum am fost amuzant în textul de mai sus, cum am construit eu textul astfel încât poantele să fie inteligente. Ce să mai, imaginează-ți că te-ai distrat. Nu te gândi că la raionul de pește de la Metro Berceni lucrează cel puțin doi nesimțiți. 
A, mă întrebase onorabila doamnă dacă aseară a fost aglomerat. I-am răspuns că la fel de aglomerat ca azi, adică nimeni după mine. A început să bombăne indescifrabil. Și m-a chemat peste zece minute.
M-am dus, că-i era poftă soției. De Crăciun fii mai bun!