Se întâmplă iarăși. Din ce în ce mai des fac asta, lucru care mă irită și pe mine. La început scriam doar în bășcălie și tare-mi plăcea de mine. Probabil îmbătrânesc.
Cum spuneam, se întâmplă din nou să scriu grav, serios, afectat aș putea spune.
Nu sunt prost. Crezi 'au ba, nu e laudă de sine. Nici apropiații mei nu sunt. Ceea ce în aparență e un lucru bun se demonstrează a fi o piatră de moară legată de grumazu-mi fin. Păi, ce? N-ar fi de preferat să mă uit toată ziua ca o moluscă la TV pentru a ști ce parapantă e în top, prețurile pe de rost sau ce mai face bietul Becali în pârnaie? Și să mă râd tremurând vârtos din pântece în timp ce cu un ochi mă uit la Badea, cu un dejt mă scarpin între boașe și cu altul să-mi gâdil cerebelul prin nară? Zău ca da. Mi-aș dori să pot face toate astea și să mă trezesc a doua zi ca nou. Din păcate nu pot și aici este vina părinților mei. Nu m-au făcut suficient de prost și, parcă n-ar fi fost suficient, m-au mai și educat.
Mi-aș dori să mă pot înfuria pe politician, să urlu la el un futu-ți morții mă-tii cu venele erecte-n beregată, să fiu capabil să scriu pe Facebook despre ce țară de căcat avem și cum trăim noi ca șobolanii în ea, să mă enervez sau să mă bucur când aud că era mai bine pe timpul lui Ceaușescu ori Iliescu. Nu pot. Sunt firav. Eu fac glume cu prietenii mei, satirizăm personajele și răspândim ironia.
Maică-mea e vinovată pentru că în loc să-mi interzică să mă joc în incintă cu vecinii țigani sau unguri, facea gogoși ori plăcinte și le împărțea în mod egal tuturor. Mi-a cumpărat saci de cărți în loc să-l pună pe taică-meu să-mi explice cum trebuie să-mi fac dreptate cu pumnii. Acum cărțile alea mă încurcă teribil. Întuiesc aproape instantaneu ce este în spatele fiecărei știri ce face vâlvă și tot ce îmi stă în putință e să fac bășcălie.
Sunt acuzat că aș fi uselist sau băsist iar singurul meu mod de a mă apăra e să glumesc trăgând paralele între clasa politică de azi și cea de la jumătatea secolului trecut (cei care mai citiți, veți descoperi niște similitudini vecine cu paranormalul).
Nu sunt în stare să erup în spume la mitinguri publice, sunt laș. Pot în schimb să trasez un căcat în fața Guvernului fără ca cineva să realizeze asta și să mă poată împiedica. Trebuie doar să îmi doresc asta. Asta e, sunt laș.
Mi-aș dori să emigrez, să-mi uit limba după trei luni și să fac mișto de proștii care au rămas în țară. Nici măcar asta nu-mi iese, eu sunt unul dintre proști.
Ce-mi rămâne de făcut? Să fac dracului ceva pentru a le arăta oamenilor o altă cale. Și fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu