Despre proverbe

De mici copii am învățat (cel puțin cei din generația mea) despre proverbe. Îmi aduc aminte că faceam analiză pe text, despicam firul in patru pentru a desluși tâlcurile, nu eram noi chiar proști. Sigur, nu gustam toate zicătorile românești. Spre exemplu Cine se scoală de dimineață, departe ajunge m-a exasperat toată copilăria. În timp am mai aflat niște proverbe care s-au dovedit a fi adevărate. Cel care mi-a atras în mod special atenția și care s-a dovedit mereu actual este Doamne, ferește-mă de prostul harnic.
Victor Socaciu este un căntareț român, cel puțin așa se spune despre el. Eu recunosc sportiv că nu prea știam cum stă treaba cu el. Îmi aduc aminte că în perioada anilor 80, când eram foarte mic, îl vedeam la televizor în weekend-uri la emisiunile La Sfărșit de Săptămână (sâmbata) și Album Duminical (așa cum era de așteptat, duminica). Singura piesă care îmi revine în minte obsesiv este Un Copac cu Flori, insă nu mi-e foarte clar dacă e piesa lui Socaciu sau a lui Hrușcă deoarece o căntau impreuna. Și o cântau atât de des din magnetofonul Majak 203 al vecinului meu de deasupra încât aproape că uram primăvara pe atunci.
O perioadă destul de consistentă, dacă pot scrie asta (iată că am și reușit) nu am mai auzit nimic despre Socaciu. Incepusem să cred că Romania mai are o șansă. Sanchi! Am aflat că s-a însurat cu Marina Almășan. Cum care Marina Almășan? Asta! Probabil ăsta o fi fost motivul pentru care omu' n-a mai scos capu'n lume. Brusc mi se făcuse milă de el. Sentimentu' n-a durat foarte mult pen'că totul este trecător. Cantautorul de sub Tămpa (ca să folosesc un clișeu odios) a intrat în politică. Și ca și cum asta nu ar fi de ajuns a inceput să propună legi. Prima cu care inginerul electromecanic s-a făcut remarcat a fost asta. După doar 1 an, trubadurul revine cu un nou proiect. De data asta cu ceva mai vărtos. Asta! Minunat de extraordinar.
(Las materialul fără final doar ca să văz dacă se încumetă cineva să ticluiască o incheiere șmecherească).