marți, 26 iulie 2011

Suntem foarte, suntem prea, suntem liber-schimbiști!

Nu-mi plac ziariștii care scriu inductiv. Consider cel puțin nepoliticos să primesc pe lângă descrierea faptei, întâmplării sau evenimentului și opinia autorului. Vorbesc strict despre profesioniști. Adică cei care-și plătesc întreținerea cu banii câștigați din meseria asta. Ca să nu lungesc vorba aruncați o privire AICI.
Ce înțelegem noi din articol? Că bucureștenii nu s-au călcat pe picioare să cumpere cartele de metrou de la automate și nu în ultimul rănd că un astfel de automat costă cât salariul pe 4 ani al unei casiere. Ați prins-o p'asta cu salariul, da?
Păi să le luăm pe rând. Treaba cu automatele nu prea a prins în România, știm deja asta. Nici măcar bancomatele nu sunt atât de populare. Un studiu comandat și publicat de Financial Times pe la jumătatea lui 2009 ne arată că aproximativ 80% dintre români folosesc bancomatele o singura dată pe lună, in ziua de salariu/pensie, moment în care scot toată suma disponibilă. Aici este vorba despre încredere și e un capitol lung asupra căruia nu vreau să zăbovesc acum.
Vreau să insist pe ideea cu aparatele care înlocuiesc oameni. Îmi aduc aminte că în '90, cand încă mai eram elev, scriam la Curierul de Onești, un săptămânal care apărea în fiecare joi. Miercurea era zi de tipografie, la Deșteptarea din Bacău (fosta Steagul Roșu). Într-una din astfel de miercuri eram cap limpede împreună cu redactorul șef. Pe la ora 10 și-a făcut apariția un grup de norvegieni de la cotidianul VG care venise cu celebrele ajutoare. În doi timpi și trei mișcări am devenit translatorul oficial deoarece eram singurul care rupea ceva în engleză (ceilalți păstrau urme din vechiul regim, nelichidate total, vorba lui Alexandru Andrieș). Așa am ajuns la discuția cu directorul general de la Deșteptarea. Norvegienii erau foarte încântați de faptul că au văzut o presă Gutenberg perfect funcțională și niște linotipuri foarte vechi. Le-au propus băcăuanilor un târg halucinant: toate echipamentele alea vechi în schimbul unei linii tipografice offset, prima de acest tip pe atunci în Romania. Răspunsul GM-ului a fost un NU hotărât. L-am întrebat (profitând de faptul că nu mai era niciun român de față) de ce refuză o așa oportunitate. Mi-a râspuns doct:"Cine mă-sa știe să lucreze pe căcatul ăla electronic? Și ce fac eu cu 300 de proști, îi dau afară?". Încercați voi să le traduceți asta norvegienilor în situația dată. :)
Și acum să ne întoarcem la automatele Metrorex. Iată că se întâmplă și invers. Un furnizor public, greoi și prăfuit face un pas spre civilizație iar presa reacționează malițios. Deci, se poate!
Primul câștig pe care il aduc aparatele va fi simțit in special de străini. Sunt convins că măcar o parte dintre bucureșteni a fost martoră la un moment în care un turist străin cere în limba engleză o cartelă cu N călătorii iar casiera întreba deznadajduit ceva ce în engleză ar suna "What your mother's dead ones do you exactly want?''. Așadar, aparatele sunt bilingve, casierele nu.
Pe de altă parte, ar trebui ca și mesajele vocale de la metrou să fie bilingve. Măcar să aud și eu cum ar suna traducerea anunțului de care am ras eu anul trecut la stația Tineretului, "Atenție, se inchid ușile! Da?"

3 comentarii:

Ioana spunea...

Stiu cand ai scris la Curierul. Mi-ai predat un curs de jurnalism cu regretatul Jean Mustatea in biblioteca de la Casa de Cultura. De ce nu mai scrii?

Raluca Reu Høirup spunea...

Doamne...nu situ ce sa fac mai intai, sa plang sau sa rad...? Rad cand ma uit in jur si observ cu usurare ca eu nu suntacolo, si nu trebuie sa asclut injuraturi de genul "mother's dead ones"..Un mic "satan" nu ma deranjeaza...
Dar imi cam dau lacrimile de ciuda, cand mi-o oimaginez pe casiera aia, si in fantezia mea, o si iau de ciuful permanent platinat, si o arunc, cat ii ea de grasa cu tot cu semintele zburande dintre dintii afumati, drept in balta de langa statia de metrou... doar doar i-o veni mintea la cap.
Ei, si acum te intreb eu, draga Catalin, tot te mai miri de ce am plecat eu din Romania?! Ca vad ca de fapt, avem multe in comun.

Raluca Reu Høirup spunea...

Ei...nu am previzualizat, si prin urmare, nu am corectat textul precedent. Imi cer iertare. Nu e frumos din partea mea sa public un asemenea text.Promit ca nu o sa mai fac. ;)