Și femeia și barbatu' e egali unu' cu altu'!

Să mai aud eu vreun străin care se ia de noi pe motiv că nu milităm pentru egalitatea între sexe. Îl mănanc. Ia să vedeți voi cum îi desființez cu două cazuri clare, crămpeie la care intr-un fel am luat parte.

Cazul A, Femeia egală cu bărbatul
Azi, cam pe la ora prănzului, am decis sa trec pe acasă pentru un duş şi o supă. Una dintre vecinele mele a avut exact aceeași pornire. Se pare ca ei nu i-a ajutat foarte mult. Soțul ei facea o introspecție bunăciunii brunete ce se tot arată de o perioadă prin vecinătate. Oricât de tare am încercat să setez volumul muzicii nu am reușit să ratez evocarea decedaților din neamul lui. "Cine morții mă-tii e curva din casa mea? Ce caută curva în casa mea?", "Vorbește mai încet că ne aud vecinii, ne facem de râs", "Să ne audă, f***-ți morții și răniții și dispăruții de curvar afemeiat. În casa mea, măi labagiule (eu aici aș fi contrazis-o vehement) care am muncit ca o proastă să plătesc ratele". Cam pe linia a decurs dialogul asertiv purtat în fața ușii. M-a surprins faptul că vecinul meu nu a primit-o pe vecina în casă. Toată nebunia a avut loc pe casa scării, astfel încât bunăciunea să nu fie expusă excesiv. Bărbat galant!

Cazul B, Vițăvercea
Ea, frumoasă și tristă ca Gioconda. El, un gigant de 130 de kg în viu, ceafă lată, tuns scurt (aproape ras), lanț de aur (prin lanț înțelegeți lanț, da?), haine mulate și lucioase. Scena s-a întâmplat în magazinul Unirea. La etajul 1, unii de la o banca din România iși amenajasera un PoP. Câțiva promoteri racolau potențiali clienți dintre cei care căscau ochii pe la vitrine. Unul dintre promoteri, un tip frumușel, o abordează pe Gioconda. Își spune textul cu un zâmbet șarmant studiat îndelung. Cele 130 kg de osânză s-au inființat aproape instantaneu. "Bă bulangiule, tu o știi pă femeia mea? De unde o știi, bă? Ia zi, fă...de când ți-o tragi cu ăsta? De asta imi cereai tu bani? Să o arzi cu găozaru' ăsta la Nisipuri? Treci în morții mă-tii (ăsta e motivul care se repetă obsesiv în toate dialogurile de acest tip) acasă...că-ți dau eu numa' poponari!''. Tot acest fragment de mare întindere și angajament, de o deosebită intensitate afectivă a fost rostit fără întrerupere. Atât Gioconda căt și frumușelul (bașca auditoriul) au rămas incremeniți. Nu pentru mult timp, insă. Micuțul a luat-o de păr pe Gioconda stimulând-o motric. Exact, cu un șut în fund.

Iată așadar doua cazuri clasice de dialog asertiv (am promis să nu mai folosesc acest cuvânt). Concluzie este clară. Noi am inventat egalitatea între sexe. În scurt timp vom edita și manualele de procedură.