Aimon lainăghen!

Astăzi am auzit de la mai multi prieteni un banc. Acelasi. Primii cinci mi s-au părut amuzanți. Pe ultimii cinci i-am cam repezit. Ceilalți cincizeci mi-au spus ca nu mai am simțul umorului. Ca să înțelegeți și voi despre ce vorbesc, iată bancul: Elefantul îl întreabă pe dinozaur: Ți-a dat Noe add? - Nu. - Nasol!
Bancul nu e rău, recunosc. Tenta lui religioasă il face și mai popular. Știm cu toții că tot ce este tabu incită.

Am decis sa mai zăbovesc puțin în zona spirituală pășind la rându-mi pe o potecă bătătorită sârguincios zilele acestea. Exact, despre asta voi scrie! Acatistele online. Mie mi se pare profitabilă afacerea. De bisericoși nu ducem lipsă. Sigur, apare o mică problemă cu taxele. Ținând cont că plațile se fac electronic, există o evidență. Cu siguranță vor afla și fericiții, preafericiții, extrem de fericiții și din cale afară de fericiții despre facturile din Colentina și cât de ajutătoare sunt acele hârtii.

Așadar, cum funcționează năzbâtia? Să ne imaginăm că un oarecare cetățean român pe nume Ion Iliescu dorește ca un alt cetățean român oarecare, Nicolae Ceaușescu, să fie pomenit la sfintele slujbe. Varianta clasică ar fi să meargă la biserica din colț să lase un acatist. Eronat. Ion Iliescu nu e un tip bisericos, locatarii din bloc știu asta. N-are cum să se afișeze public. Totuși, el simte ca a greșit față de Nicolae Ceaușescu și dorește să-și spele din păcate. Cum procedează? Intră pe http://www.crestinortodox.ro/pomelnice/ro/ și se apucă vârtos de treabă.

 După ce a aflat care este rolul pomelnicului în viața naostră, Ion Iliescu merge mai departe, nu fără oareșce dificultăți. Se decide să achiziționeze un acatist de toată frumusețea la doar 1 Euro, one time, one shot. Pomelnicul, deși e valabil o lună, costă 24 de Euro. Prea scump pentru un biet pensionar. Rămâne acatistul, dară.

 Urmează alegerea locului de emisie. Ion Iliescu nu e prea dus la biserica, am mai spus asta. Nu poate face diferența așa că alege primul reper.

 Abia acum începe greul. Ion Iliescu trebuie să-și dezvaluie identitatea. Și o face, neavând încotro.

 Ion Iliescu stă deja de 58 de minute cu mâna tremurândă pe mouse, întrebandu-se pentru a nu știu câta oară dacă să faca pasul sau nu. Sigur, un ochi vigilent poate totuși observa că a dat o adresa la mij_teaux.

 Și este aproape de finalizare!

 Acesta este momentul crucial. Va trimite Ion Iliescu acatistul sau nu? Istoria ne va lămuri.

Cam aceștia sunt pașii. Dar care este poziția patriarhiei romane? Ei bine, stimate cetitorule, patriarhia se fandosește pe motiv că bisericile și mănăstirile din onlainu' românesc speculează comoditatea credincioșilor. Cum? Atât? Deci, în cazul în care acatistele se lovesc de firewall, de antivirus sau intră în spam, ghinion. Patriarhia nu se bagă. Reject total. Asta e. Mai dai un euro, mai tragi o dată.
Eu deja am mirosit o oportunitate de nisă. Texte personalizate. La același preț. Pentru 1 Euro, iți poți achiziționa un acatist original pe care îl poți folosi și ca ringtone. Isn't that cool?
Mi se pare deja de un maxim angajament faptul ca poți da oricând un like pe Facebook, la fel ca cei 275 de cetățeni care au făcut asta pâna la momentul scrierii acestui text. Salt înainte!