Cât de simplu e să iei decizii radicale?

   Totul a pornit de la o discuție pe care am avut-o cu cineva apropiat în urmă cu câțiva ani. Persoana avea de puțin timp funcție de conducere. De fiecare dată când ne întâlneam îmi spunea cât de încântată este și că nu-i înțelege pe cei cu funcții care se plâng. Îi răspundeam mai mereu că la început, când nu iei decizii radicale, totul este roz. Cu timpul, culoarea asta se mai estompează. Îi explicam că în anumite cazuri va trebui să concedieze pe cineva. Treaba asta a cam pus-o pe gânduri.

   Acum să revin la zilele noastre. Recent m-am mutat într-un cartier rezidențial nou. Din acest motiv, mi-am comandat foarte multe lucruri online, la un magazin online celebru. Comanda mea s-a împărțit în două astfel:
-mașina de spălat rufe, mașina de spălat vase, plita, cuptorul și combina frigorifică mi-au fost livrate de magazinul online prin curierii proprii
-chiuveta și hota printr-o firmă de curierat.
Aici îți propun să rămânem cu discuția, la firma de curierat. Cei de la Pyramis, ale căror produse le-am comandat, m-au sunat, mi-au dat SMS, e-mail și probabil mi-au trimis și vreo doi porumbei și chiar au folosit fumul pentru mesaje dar pe astea ultimele le-am ratat. M-au anunțat că de la ei a plecat comanda către curier. Ei, acest curier (încă nu sunt decis dacă să-i dau numele sau nu, vei avea un rol în treaba asta), mi-a trimis un singur SMS prin care eram anunțat că în intervalul 10.00-18.00 va veni un curier cu cele două obiecte. Treaba asta se întâmpla cu exact o zi înainte de a pleca în vacanță. Pe la 15.30, primesc un telefon.
-Alo, domnu' Cătălin? (eu de formula asta nu mai scap)
-Da.
-De la firma de curierat ************* vă sun. Aveți două colete. Este cineva la adresă în 10 minute?
-Da, sunt eu. Din întâmplare sunt acasă cu firma de mutări. Dar nu trebuia să mă sunați cu o oră înainte?
-Păi ce? Eu sun când sunt pe zonă, nu înainte.
-Și dacă nu eram acasă?
-Veneam altă dată. Vreți coletele sau nu? Nu am timp de discuții.
-Sigur. Pot plăti cu card?
-Nu. Doar cash.
-Atunci mai durează 30-40 de minute până termin cu mutatul și merg la un bancomat.
-N-am timp, se termină programul. E vineri.
-Păi în mesajul trimis de firmă scria că aveți livrări între 10.00 și 18.00.
-Și ce? Asta înseamnî neapărat 18.00?
-Nu, sigur că nu. Cu toate acestea, programul Dvs. se termină la ora 18.00. Avem timp. În cel mult 40 de minute sunt acasă cu banii peșin și terminăm treaba.
Mi-a închis! Nu-mi venea să cred. Am terminat cu firma de mutări și am sunat la numărul de telefon din corpul SMS-ului de 7-8 ori. Nu mi-a răspuns nimeni. Seara am sunat la call center-ul firmei de curierat și am întrebat-o pe domnița care mi-a răspuns ce se întâmplă cu comanda mea. Mi-a spus că în aplicația lor apare că eu am refuzat comanda.
-Poftiiiiim? Așa a trecut curierul?
Și i-am explicat toată tărășenia. Ea mi-a spus că am putea primi comanda luni dimineață. I-am explicat că luni nu mai sunt în București și că acum refuz comanda pe bune.
A trecut weekend-ul, eu eram deja în Oneștiul meu natal de câteva zile, mă bucuram de locurile copilăriei, de aerul curat (și aș putea continua), când îmi sună telefonul.
-Bună ziua. De la Pyramis vă sun. Aveți o comandă la noi care apare nelivrată. Ce s-a întâmplat?
Dacă a început așa înseamnă că știe ce s-a întâmplat și încearcă să mă dezamorseze.
-Știți ce s-a întâmplat. Dar ca să mă asigur că auziți și varianta mea, vă povestesc.
Și i-am relatat și lui.
-Comanda rămâne refuzată și mai mult decât atât, atât timp cât lucrați exclusiv cu acea firmă de curierat, veți rămâne opțiunea a doua în decizia de cumpărare.
-Ne pare rău să auzim asta, nimeni nu ne-a semnalat vreodată că ar fi probleme cu firma de curierat.
Jumătate de oră mai târziu primesc un nou telefon, de la curier de această dată.
-Alo? Domnu' Cătălin? (really?)
-Da.
-De la firma de curierat ************* vă sun. Aveți două colete. Este cineva...
-Nu, nu este. Ultima oară mi-ați închis telefonul și ați mințit. Nu am refuzat comanda. Nu atunci. Acum, da, o refuz.
-Cum să o refuzați?
-Simplu. Refuz. Mai mult decât atât, cât timp voi avea putere de decizie în companie, nu vom lucra vreodată cu *************. Și nici clienții pe care-i consiliez.
-Bine, frățică. Fă tu cum știi și lasă-mă-n pace!
Ce mai conta? Părerea mea despre firma ************* era cimentată.
S-a terminat vacanța și m-am întors în București. Am luat-o de la capăt cu amenajarea bucătăriei. Am căutat online o hotă similară și am avut noroc. Am găsit una mai puternică la un preț mai mic. Am comandat-o pe loc. Din păcate nu am avut același noroc la chiuvetă. Am ajuns la același magazin online, la același partener Pyramis și, invariabil, la aceeași firmă de curierat. Am dat comanda, asta e. În aceeași seară am fost sunat de cei de la Pyramis. Le-am spus că am niște experiențe triste cu firma de curierat ************* și i-am întrebat dacă pot trimite prin altă firmă. Mi-au răspuns că nu, este un contract de exclusivitate.
-Bine, atunci vă rog doar să transmiteți să fiu sunat cu o oră înainte de livrare.
-Sigur, vom menționa asta. Dacă veți întâmpina probleme, vă rog să mă sunați.
A doua zi, am primit același mesaj, cu intervalul 10.00-18.00.
Pe la 15.00 sună telefonul.
-Alo? Domnu' Cătălin? (come on!!!)
-Da.
-De la firma de curierat ************* vă sun. Aveți un colet. Este cineva la adresaă?
-La ce oră?
-Păi... într-un sfert de oră.
-Domnul meu, tura trecută ați procedat la fel. Am insistat să fiu sunat cu o oră înainte. Cu toate astea, mă sunați și-mi spuneți că veniți într-un sfert de oră?
-Da, acum sunt pe zonă.
-Norocul meu este că sunt acasă. Dacă nu eram, cum procedați? Iar îmi închideați telefonul și declarați că am refuzat comanda?
-Probabil că da.
Pfiiiiiuuuu! Simțeam că răbdarea mea moare în chinuri. Peste cca 15 minute cineva bătea la ușă (încă nu am sonerie, da?). Deschid. Era curierul.
-Bună ziua. Domnu' Cătălin? (da' mai du-te-n $)&^$)&*^)&*!@#)
-Da.
-Semnați aici de primire.
Am semnat, am plătit, am preluat și am întrebat:
-Tot cu Dvs. am vorbit și tura trecută?
-Da.
-Am numele Dvs. undeva?
-Da, e pe chitanță (mi-a spus treaba asta cu lejeritatea unui fiu nelegitim de-al unui membru din board-ul companiei, zău!).
-Mulțunmesc.
Și am închis ușa. Singurul bacșiș a fost 1 ban. Diferrența de la ,99 la fix.
I-am sunat din nou pe cei de la Pyramis și le-am explicat că totul s-a petrecut la fel. Acesta este motivul pentru care ei au pierdut jumătate din banii cheltuiți de mine în favoarea concurenței. Ei o țineau în continuare că eu sunt singurul client care semnalează așa ceva.
Acum intervine rolul tău în toată această poveste. Ce să fac? Să le scriu celor din conducerea companiilor și să le relatez cum au stat lucrurile? În teorie, oamenii ar trebui să afle din ce cauză pierd bani. Eu m-aș bucura să mi se aducă la cunoștință faptul că un angajat de-al meu a procedat așa. Aceea ar fi ultima zi a lui ca angajat în compania mea. Pe de altă parte, dacă omul va fi concediat? Pe praful ăsta! Poate fi fratele tău, vărul tău, iubitul, tatăl sau soțul tău.
Deci, cât de simplu e să iei decizii radicale?