Bună ziua. Vă pot ajuta cu ceva?

   Noi, românii, avem tot felul de proverbe care fac referire la ”vorba bună”. Vorba dulce mult aduce, o vorbă rea rănește mai mult decât o sabie ascuțită, vorba e ca acul: poate să coasă, dar poate să și înțepe, vorba dulce e ca sarea în bucate sunt doar câteva crâmpeie populare. Cu toate acestea, nu știu cum mama zmeilor facem că vorba bună nu este elementul care să ne recomande. Iată cu ce exemplu vin în sprijinul a ceea ce afirm.

   Astăzi am fost cu soția mea la un control medical. O știu sensibilă când urmează să fie căutată, motiv pentru care am decis că e mai bine să o însoțesc. Medicul la care și-a făcut programare poate fi găsit doar într-un anume spital. La ora 13.00 eram în fața cabinetului. Medicul a întârziat nițel deoarece a avut ceva operații. Mi-am folosit timpul studiind un personaj care mi-a atras atenția încă de la început. A început cam așa:
-Cu multă stimă (într-o zi am să scriu ce e cu formularea asta), am început eu.
-Vă salut, a venit răspunsul.
-Fiți amabil, vă rog. Aici este cabinelul doctorului M?
-Sigur că da, aici este.
-Știți cumva dacă dânsul este în cabinet?
-Nu, încă nu a coborât. Dar vă rog să luați loc aici, trebuie să coboare, a spus agentul de pază.
Poftiiiiim? Agentul de pază? Ei bine, exact așa am reacționat și eu. Un agent de pază poate vorbi așa? Ce să vezi? Da!
Cum spuneam, mi-am folosit timpul de așteptare studiindu-l pe agentul de pază. Am auzit astfel de dialoguri:
-Bună ziua. Unde doriți să ajungeți?
-La etajul X, salonul Y.
-Vă rog mult de tot să mai așteptați puțin. Sunt medicii pe secții, se fac fișele de tratament. Se vor supăra foarte tare dacă vă vor vedea. Haideți, mai așteptați jumătate de oră, vă rog eu. Și pentru pacienți e mai bine să nu aibă de-a face cu medici supărați.
-Sigur că da, mulțumim mult. Mai așteptăm, nu-i problemă.
Frate, omul ăsta e un artist al cuvântului.
-Bună ziua. Vă pot ajuta cu ceva? le-a spus agentul unor tineri care încercau să intre în lift.
-Mergem și noi până la doctorul Z, avem programaere.
-Acum a ieșit din liftul pentru personal. Luați un loc aici, vă rog. Trebuie să apară.
Tinerii s-au înroșit la față și au ieșit bâlbâind ceva care se dorea cursiv. Agentul i-a mirosit că mințeau.
-Sărut mana, ce mai faceți? Cum sunteți?
-Bine, mulțumesc. Merg la control, a răspuns tânăra femeie.
-Sunteți bine, se vede asta, a spus agentul cu un zâmbet dezarmant.
-Să vă audă Dumnezeu, a răspuns tânăra muncită de speranță.
Sau:
-Ce faceți, domana M? Arătați foarte bine.
-Vai, ce amabil ești, a răspuns doamna M (o doamnă pentru care pensia era doar o chestiune de zile). Uite de asta prefer să trec pe aici deși ocolesc ceva.
-Colegii mei sunt orbi dacă nu v-au zis același lucru.
Pfoaaaaa! Dublura mea este agent de pază! Jur că astea sunt cuvintele mele.
   Așa am jubilat eu preț de apoape 40 de minute. La un moment dat, agentul (dublura mea, cum ar veni) a plecat la masă. A fost înlocuit de un om incapabil de emoții, expresii faciale ori inflexiuni vocale.
-Unde mergeți?
-La etajul Q, salonul T.
-Nu aveți voie. După ora 3.
-Mai sunt 15 minute, vă rog mult, mă așteaptă fiica mea cu ceaiul.
-Am zis după 3!
În 3 minute am scris în minte un ghid intitulat ”Cum să ucizi eficient un agent de pază”. Dacă mi-l amintesc integral, îl public. Dacă nu, nu.
Cum se poate așa? Primul agent este omul care reușește să te facă să aștepți o oră pe holurile spitalului și să trăiești cu impresia că ți-a făcut un serviciu, te-a ajutat în timp ce al doilea are subtilitatea unui pickhammer. Ei, uite cum exemplul ăsta vine să consolideze ceea ce încerc să lămuresc de ceva timp: școala te învață să comunici, atât. Din păcate, nu este suficient. În zilele noastre este important să comunici eficient. Exact. Să comunici e-fi-ci-ent! Cum faci asta, dacă nu ai timp să stai toată ziua lângă agentul de pază de la spitalul X? Citește, studiază, mergi la cursuri. Vei fi uimit de câte vei obține ulterior.
-Îți foarte mulțumesc pentru timpul acordat. Mă înclin!, a zis Cătălin Moisă. :)