Atât pentru cei care citesc ce scrijelesc eu aici din când în când, cât și pentru cei care intră abia acum pe blogul meu, recomand să aruncați un ochi aici, aici și aici.
Bun, deci știi care e opinia mea legată de Poliția Română, în întregul ei, nu despre cazuri izolate. Pe această linie voi merge și în rândurile ce urmează. Îți spun asta de acum pentru a te putea opri în cazul în care vrei sânge, ură ori alte sensibilități.
În urmă cu un an, unul dintre oamenii faini pe care i-am cunoscut la cursul de management general de la Cheile Grădiștei, mi-a scris un mesaj care m-a răvășit puțin.
”Bună ziua, d-le Cătălin Moisă!
Sunt unul dintre cei 800 de cursanți de la Cheile Grădiștei, din perioada 2014-2015.
Vă contactez acum ca reprezentant al I.P.A. (Asociația Internațională a Polițiștilor) – Regiunea 1 Brașov, unde am calitatea de vicepreședinte. I.P.A. dorește să organizeze alături de Colegiul Național al Polițiștilor, Centrul Teritorial Brașov, cursuri de formare pentru polițiștii care prin natura atribuțiilor, desfășoară anchete penale. Cunoscându-vă la cursul de la Cheile Gradiștei, am considerat cu sunteți trainer-ul cel mai potrivit pentru a susține un curs, care să contribuie la dezvoltarea abilităților și aptitudinilor tinerilor polițiști anchetatori, în scopul creșterii calității actelor de urmărire penală.
Dacă sunteți de acord, de principiu, cu solicitarea noastră, putem detalia toate celelalte aspecte privind organizarea cursului/cursurilor.
Vă mulțumesc pentru disponibilitate!”.
Sigur că după un așa mesaj ai nevoie de câteva secunde pentru a redeveni om. :) M-au bucurat nespus aceste rânduri, motiv pentru care am acceptat fără rețineri. În primăvara acestui an, m-am întâlnit cu trei dintre oamenii care au pus la cale această acțiune de pionierat. După aproximativ o oră de discuții, am stabilit să organizăm cursul pe 8 și 9 octombrie. Lucru care s-a și întâmplat.
Recunosc sportiv că m-am gândit destul de mult la maniera în care voi susține acest curs, la ce limbaj să folosesc. Și asta pentru că, fără să vreau, eram influențat de mulți oameni cu care am interacționat. Este notorie opinia societății legată de polițiști, cu atât mai mult cei care ies în stradă, nu neapărat conduc structuri. Și da, zilele de 8 și 9 octombrie mi-au arătat încă o dată (dacă mai era nevoie) că societatea este complet aeriană. Am cunoscut 20 de oameni care vorbesc două-trei limbi străine, care citesc mult, care sunt interesați de tot ce aparține dezvoltării personale, care sunt deschiși elementelor venite din afara sistemului. Și mi-au cam plăcut!
Dar ce m-a dat pe spate definitiv a fost faptul că oamenii nu credeau necondiționat în ce le spuneam. Nici vorbă! Puneau întrebări, aveau dece-uri, cereau explicații. Și asta, drag cetitorule care ai ajuns până aici, nu-i deloc puțin lucru. După cele două zile sunt mai liniștit în privința viitorului. Suntem pe mâini bune.
Aplicațiile din prima zi mi-au arătat niște oameni care sunt deschiși noului, jocului și nu în ultimul rând, glumelor. Și farselor. Ultima zi de curs a picat cu o zi înainte de ziua mea de naștere. Ca polițiști au aflat imediat de treaba asta și m-au trimis după pauza de prânz să discut cu organizatorii ceva legat de partea administrativă. Când am revenit în sală, am găsit un tort extrem de gustos și 20 de oameni faini care cântau ”Mulți ani trăiască”. Zău că am avut, pe de o parte, un déjà vu de la seria IV de la Cheile Grădiștei, pe de altă parte, senzația că-i știu pe cursanți de cel puțin o lună. :)
În linii mari, a fost cam așa:
Am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din viața mea. Copilul din mine strigă fără încetare ” Mai vreaaaau!”. :)
Mi-a plăcut foarte mult ideea celor de la IPA și CNP Brașov de a le oferi membrilor un curs diferit de cele strict profesionale, iar feedback-ul n-a fost rău deloc.
Vinovați pentru feeria de mai sus se fac următorii făptași: Andra Dinu, Radu Dascălu, Radu Zaharia și nu în ultimul rând, Viorel Dogaru. Dragilor, vă foarte mulțumesc pentru că mi-ați oferit încă o șansă de a-i cunoaște pe cei din sistem.
Nu știu cum vor fi primite rândurile acestea. Ce știu cu adevărat, este că ar trebui să nu mai căutăm tot felul de vinovați în diferite organizații, ci să ne mai privim în oglindă. De câteva ori pe zi. Știu că e posibil să nu ne placă ce vedem, dar măcar am ști cum stăm și de unde să începem treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu