Astăzi am primit confirmarea că unul dintre vechii prieteni mă citeşte. Mai mult, mă indeamnă să scriu. Am intrat puţin in panică, recunosc asta. Dacă omul are aşteptări prea mari de la mine? Dacă nu fac faţă? Dacă pic in derizoriu? Apoi am continuat să mă afund in propria-mi angoasă. Cine ştie câtă lume mă mai citeşte? Ce mă fac?
Ei, este cazul să aplic o metodă proprie de creştere a self esteem-ului (mi-am zis), metodă pe care am aplicat-o ori de câte ori viaţa m-a purtat către şuvoaie învolburate (o să vedeţi în cele ce urmează de ce sunt aşa poetic, pardon de expresie). Pa-ra-ram-pa-ram-pam-pam, pocnesc de două ori din degetele mâinii drepte, imi trec mâinile prin păr si gata! Imi dau seama că nu mai am teama de a cădea in ridicol. Acum pot continua liniştit.
Am aflat de dimineaţa din mass media (deşi nu am ţinut morţiş) că Adrian Păunescu a murit. Ce să zic? Condoleanţe familiei. Apoi am văzut pe facebook tot felul de post-uri despre marele poet, gigantul cuvintelor, bardul, părintele Cenaclului. Băi, nene...aici se scrie istoria şi eu nu sunt prezent? Hai s-o pun şi eu de-o scriere, zic.
De fiecare dată când rostesc Adrian Păunescu îmi aduc aminte de scrisoarea din anii /90 prin care işi cerea scuze de la marele public (promit sa gasesc textul integral) şi de imaginea bardului pe scena Cenaclului Flacăra, citind din fiţuicile ce "curgeau necontenit din public" (aici chiar am ceva rezerve). Apoi imi vin in minte imagini amestecate, din categoria poet parlamentar...şi brusc ajung la asta: "Ce te fute pe dumneata grija asta, cum îi scriam eu lui Ceauşescu?"! http://old.cotidianul.ro/audio/adrian_paunescu_ce_te_f_e_pe_dumneata_grija_asta_cum_ii_scriam_eu_lui_ceausescu-4259.html
Ce ar mai putea fi adăugat? Dumnezeu sa-l ierte, nu?
Un comentariu:
io zic sa continui sa mai scrii. macar ca ai timp... si-n loc sa dai iama ca desperatu in platatia la farm, ai putea sa faci ceva util. Nu ca io nu farmuiesc de zor, da' vezi 'mneata, io n-am condei. Dar sunt un bun cetitor. Ba chiar plusez si zic ca as putea fi si critic (ca nu te-ash ierta belive me). Si-mi aduc aminte cum ai inceput (hahahah cu greierele) si credeam ca o sa continui furtunos. Tu stii ca ca ai pogential, dar e vorba aia pe care ediucatorii, dirigii si profii o spun tot timpul parintilor de elevi mediocri "e branza buna dom'le in burduf de caine". Asa e si cu tine. Atat. Restul o sa-l intelegi ca esti baiat istet
Trimiteți un comentariu