În perioada interbelică (mi-am zis să încep de aici) stăteam foarte bine. Un stil care abia prindea contur în Europa sau America, la noi era în mare vogă. Ma refer aici la tango, importat în Europa în anii '20. La români, compozitorii studiază forma, inițial plagiază (este cazul celebrului Zaraza, reprodus după un tango uruguayan al compozitorul Benjamin Tagle Lara) și apoi scriu tangouri noi, pe versuri în limba română. Îi amintesc pe compozitorii Ionel Fernic și Ion Vasilescu, ale căror tangouri au fost interpretate de cântăreții Cristian Vasile, Jean Moscopol, Gion şi alţii. Europenii încă ezitau, americanii erau bazaţi.
După al Doilea Război Mondial lucrurile par a se schimba, în sensul că Europa capătă ceva forţă, America rămâne bazată (termen tehnic folosit şi în zilele noastre) iar România pierde din putere. Sigur, putem da vina pe regimul socialist. Aşa facem mereu. Eu am decis că e timpul să trec de acest arhetip veşnic, e timpul să admitem că muzicienii acelor vremuri poarta vina morală a decalajelor uriaşe dintre noi şi lumea civilizată. Voi descrie asta în cele ce urmează.
Anii '70 au marcat evoluţia muzicii atăt de puternic încât regăsim şi în zilele noastre diferite tipare, şabloane, modele dacă vreţi. Europa contribuie în această perioadă cu Gianni Morandi, Adriano Celentano, Rita Pavone, Salvatore Adamo, Dalida, Joe Dassin, Tom Jones, Julio Iglesias şi alţii. Deşi nu mă dau în vânt după ei, probabil aş putea dansa pe mese la o beţie pe muzica lor. Americanii îi au pe Tina Turner, Eva Cassidy,
Iată cu ce contribuim noi. Prima pe listă, cu voia voastră, este Corina Chiriac, o cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare TV și actriță. Una din cele mai de succes soliste de muzică ușoară din anii '70 și '80. Am ales următorul fragment:
http://www.youtube.com/watch?v=YhP2MIe-Px0
Ce-aş mai putea adăuga unui titlu Sunt o cârpă în amor?
Continuăm incursiunea neaoşă până la un alt exponent muzical intitulat Angela Similea. Voilà de priviţi:
http://www.youtube.com/watch?v=20sGyIf9hEo
Trebuie să fii foarte îndrăzneţ să cânţi ''Marea, vrăjită fereastră/ Cântă în inima noastră/ Vii chemări, calme zări, văpăi de soare'' şi să ai pretenţii financiare după asta. Dar lucrurile nu se opresc aici. Iată ce mai avem:
http://www.youtube.com/watch?v=1Gd-2uqt3lk&feature=related
Sunt convins că mai bine de jumătate dintre voi a început deja să caute pe youtube alte crâmpeie. Da, Olimpia Panciu a existat. A cântat cu Marius Ţeicu ''de-acum dumincâ e-n orice zi''. Stop! Stop! Asta e! De aici ni se trage. Acum îmi e clar. Până în anii '70 românii erau harnici, muncitori și conștiincioși ca nemții. A trebuit să se inventeze muzica ușoară pentru a se duce totul de râpă. Da, dragii mei. Muzicienii sunt vinovați pentru starea țării, pentru felul nostru găunos, pentru superficialitatea cu care tratăm orice lucru. Pentru ca ne-au împuiat capul cu prostii. Cum creasta lu' Firica să fie duminică în orice zi? Și în tot timpul âsta, noi dădeam vina pe politicieni. Avea dreptate și Băsescu, frate. Nu-l merităm!
Un comentariu:
Februarie pare o luna productiva....miauuuuu!!!
Trimiteți un comentariu