Nu cred că mai există în țara asta vreun biped care să nu fi auzit de cazul copilului ucis de câini în zona Lacul Tei din București. Între noi fie vorba, aproape că nu a mai rămas țară cu apă caldă la chiuvetă care să nu fi auzit de întâmplarea cu pricina. Ca de obicei, avem două tabere principale: iubitorii de animale și cetățenii supărați. Nimic nou sub soare.
Să-i luăm pe rând. Pentru că-mi place mie să nu fiu ca ceilalți, să am un chichirez, nu voi începe cu primii. Pe aceștia îi voi lăsa la urmă. Să purcedem, dară.
Reacția cetătțenilor este legitimă. Niște oameni au fost uciși de câinii maidanezi în ultimii ani. Atât timp cât lucrurile astea se întâmplă în orașe, zonă dedicată oamenilor, ceva e greșit. Dintr-un comunicat oficial emis zilele acestea reiese că zilnic se prezintă la camerele de urgență aproximativ opt cetățeni mușcați de câini vagabonzi. Facem un calcul scurt și aflăm că anual circa 3000 de oameni ajung pacieți ca urmare a interacțiunii cu maidanezii. Doar în București. Ați prins ideea, nu insist.
Să trecem la iubitorii de animale. Aici lucrurile se complică, grădina e mare. Avem oameni care hrănesc animalele pe străzi crezând cu tărie că fac o faptă bună. Eronat! Câinii ajung să creadă că strada e casa lor și că noi suntem cotropitorii. Avem câteva dudui cu sintaxa labilă care narează cu aplomb despre iubirea lor neasemuită pentru animale. Unele dintre ele aproape că ne iau la palme pe motiv că n-am donat o scândură, n-am muncit la adăposturi și nici mâncare n-am dus cățeilor. Ptii, simt că mă ia valul, ia să șed nițel.
Așaaaa... După ce am rumegat bine (ptiu, s-a luat!) fenomenul am ajuns la concluzia că iubitorii de animale sunt niște ipocriți, niște mincinoși ordinari, niște falși. Cum să te numești iubitor de animale și să ocrotești doar câinii? Dar urșii ce au? Dar bursucii (frate-miu, scuze!)? De ce să nu populăm orașele cu bursuci, urși, mistreți și lupi, mai ales că ultimii aduc izbitor cu câinii? Dar ce-ați spune de niște elefanți și rinoceri? A, și șerpi. Mari, viguroși, veninoși. Să nu existe o locuință fără un șarpe arondat. Poftim? Ce spuneți? Astea sunt animale sălbatice care trăiesc într-un habitat bine stabilit? Aha! Și orașele par a fi biotopul câinilor? De dragul jocului renunț la sălbăticiuni. Revenim în orașe. Subsolurile clădirilor, gropile de gunoi și zonele dezafectate sunt pline de șobolani. Ei ce-au? Ciungă-n blană? Dar șoarecii? Sunteți falși, iubitorilor de animale. Nu v-am văzut dând ochii peste cap la deratizări. Angajații primăriilor comit zilnic genocid printre rozătoare iar vouă nici că vă pasă. O țineți una și bună cu câinii. Discrimatorilor!
Uhaaa! M-am răcorit. Hai, gata. Vă pup și ne vedem la următoarea crimă.
2 comentarii:
Buna,sunt un anonim care as vrea sa spun ca nu sunt de acord cu dumneata in ceea ce spui.Dar in privinta bursucilor cred ca ai mare dreptate sa populam orasele cu bursucei si bursucele (te scuz)si pe curand
Eu vreau arici in orase, ca eu cred ca si ei e oameni. Adica, da, ai dreptate, dar cine sta sa se intrebe daca nu cumva maine ar putea fi in locul alora de si-au ingropat copilul sau al multor altora care se injecteaza impotriva rabiei ca au fost "usor" mangaiati de cei mai buni prieteni ai lor de pe strada. Aia care tipa pentru caini sunt aia care le spun copiilor "nu pune mana pe ei, ca e plini de microbi"? Ca eu ma indoiesc ca domnitele iubitoare de maidanezi ar vrea sa-si vada plozii sfasiati de prietenii lor cei mai buni. Suntem isterici adoptand pozitii extremist, uitand calea de mijloc, a bunului simt. Eu empatizez sincer cu boschetarii, dar nu-i las in casa.Daca ne plac cainii, ii lasam prin oras?
Trimiteți un comentariu