Singurătatea florilor, partea I sau Duzii, aceste ființe bipede

Băi, mi-a venit o idee benga! Am văzut că în perioada Crăciunului materialele despre singurătatea oamenilor sunt la mare căutare. ”Acu'i momentu' să te bagi, Cătăline”, mi-am zis mie însumi ca să fac un monolog de vorbă, cum zice Gyuri Pascu. ”Bine, fie”, mi-am răspun eu îndărăt. Dacă vei arunca o privire rapidă prin blogosferă vei vedea că așa e, în perioada asta se scrie mult despre oamenii singuri. Ce-i drept, se face referire mai mult la fete ceea ce e legitim având în minte faptul că în România respiră în fiece zi cu mai bine de jumătate de milion de fete în plus față de băieți. Concurență zdravănă, deci!
Da, voi scrie despre singurătatea oamenilor. Ca să fiu mai exact, voi scrie despre câteva dintre motivele pentru care singurătatea asta există. Repet, doar câteva.
Dacă m-ar interesa doar traficul pe blog probabil aș arde-o pe modelul Poptămaș sau Radu F. Constantinescu. Două-trei platitudini crunte, un truism nețărmurit și gata ceaiul. CÂH!
Să purcedem, dară. Astăzi mă voi ocupa de bărbați, mai exact voi enumera câteva dintre elementele care contribuie cu succes la starea de singurătate (mamă, ce-am scris!).
1. Avea mersu' legănatu'
În linii mari este simplu. Avem câte două picioare. Întindem unul dintre ele în față apoi îl luăm pe cel de-al doilea, rămas în spate, și-l împingem în fața celuilalt. Și repetăm asta de mii de ori. Ta-daaaaa! Asta facem de câteva mii de ani, ce-o fi așa complicat? Mă uit la oamenii din jurul meu oriunde mă aflu și observ lucruri de care mă folosesc în sala de curs. Așa am identificat [ficat, ficat, ficat] câteva stiluri de mers inconfundabile. Am văzut băieți care în preajma fetelor merg de parcă au înghițit o mătură, alții par că au un ardei iute roșu înfipt în cur ori arcuri în tălpi iar unii (aștia-s delicioși) par a avea călduri și la -15° Celsius și freacă duda cât e ziulica de lungă prin Centru în tricouri imprimate . Ăștia-s ăia pe care-i nominalizez la categoria ”puști pe viață”. De ce pe viață? Unii dintre ei sunt trecuți de 40. Binișor! :)
La această categorie lucrurile nu par a fi foarte grave. La vârsta asta abia descoperi beneficiile onaniei. Amorul în solitudine nu pare a genera depresii.
2. 'telectualu' etern
Ăștia-s prețioși, cu pretenții, sunt ca cristalul, ca cleștarul. Apropos, mi-am pus și eu aceeași întrebare ca Tetelu: cum creasta lu' Firica arată cleștaru' ăla, nene? Chiar, e cineva care are termopane de cleștar? Mă rog, să revin. Ăștia-s miezul din dodoașcă. Au citit ei undeva că treaba aia/cealaltă nu e chiar așa. Că există ipoteze de studiu care statutează cu claritate de cristal faptu' că laptele e cancerigen, că margarina te omoară iar biscuții te fac deștept în cap. Oriunde ai fi, ai lângă tine un astfel de personaj. Orice subiect ai aborda, el știe mai bine ca oricine cum stă treaba. Sigur, nu e o surpriză prea mare faptul că ăștia petrec în solitudine. Impresia mea este că ei nu suferă prea mult din cauza asta, propria persoană le este suficientă. Imaginea propriului ego, a eu-lui personal... Ptiu, drace că s-a luat! Piei, piei, piei!
3. JMecherul cu JM mare
Aici e vorba de armamentul greu, frăți_ware! E nevoie de cașcaval gros, de mașini bengoase, de ceas de aur cu diamante și smaralde, de haine scumpe și pantofi de lac. Nu-i pentru fieștecare, e pentru premianți. P-aștia-i vedem în crâșme de lux, în mall-uri sau la cafenele-n Dorobanți. Au o mină serioasă dată de faptul că fără ei și banii lor țara asta s-ar duce naibii. Da' ce zic eu țara? Lumea toată, Universul însuși. Acu' pe bune, cine-s eu să-i dau de gol? Cum să scriu eu că ăștia-s singuri pe dinăuntru de se cacă pe ei în cascade? Nu se face. Ei sunt înconjurați de prieteni. Dezinteresați. Și de multe fete. Păi ce pana mea?
4. Casanovul
Cu ăsta închei. Ăsta e minunat. Când te uiți la el realizezi că timpul este o chestie relativă. Contează cât negrul sub unghie că suntem în 1958, 1987 sau 2014. El este fericit, are motive. Zilele trecute am văzut asistat la 3 cazuri clasice de Casanov. Primul caz este al unor tipi, 3 la număr, care se plimbau fără vreun țel precis pe Galeria Comercială Vulcan (acum realizez cum sună Galeria Comercială Vulcan!). Cum treceau pe lângă vreo fată mai frumușică lansau întrebarea ingenuă: ”Bună. N-ai o gumă?”. Cum ai putea să te superi pe așa oameni?
Al doilea caz este mai profund și se întâmpla în Piața Națiunile Unite, cam pe la Gemenii Center. Un distins domn, că nu-i pot spune altfel, aștepta pe cineva. Sau așa lăsa impresia. În mână avea un șomoiog de chei pe care-l învârtea zglobiu pe degetul arătător. Întreprinderea lu' musiu a fost eficientă și eficace, recunosc sportiv. 10 oameni din 10 se uitau la el ceea ce nu-i puțin lucru. Procent maxim!
Al treilea caz se întâmpla în fața Parcului Sebastian. Un tip își conducea mașina (din afară se vedea invers) pe Dumbrava Nouă. A ajuns la intersecția cu Mihail Sebastian unde a oprit la semnul Stop. Dinspre Kaufland traversa o doamnă la vreo 40 (destul de bine) din categoria pe care unii o numesc milfă (ce-o fi și treaba asta?). Onorabilul a observat-o, a tras de timp cât a putut (când spun asta mă refer la faptul că a cedat flash-urilor care veneau de la coloană formată în spatele lui) iar după ce distinsa domniță a trecut de el și-a luat inima în dinți și a acționat: ti-tiiiiiiiiiii! Maximul de angajament. Un clanson ca să zic așa. La faza asta am și un martor important. Soția mea. Bubu, poți să confirmi, te rog? Și poți să spui și cât am râs pe tema asta? Săr'na fin!

   Sigur, sunt mai multe obiceiuri de-astea sănătoase. În linii mari rezultatul este comun. Nu trebuie să fii un fin psiholog să realizezi că un așa comportament te exclude de pe piață, pardon de expresie. Da' știi ce-am observat eu? Un lucru foarte tare! Toți ăștia de mai sus ar putea fi fericiți de Sărbători și nu numai. Știi de ce nu sunt? Pentru că nu sunt interesați de fetele de aceeași teapă. Ei nu vor dude. Vor premiante. Ăsta e izvorul nefericirii lor. Cu dudele e simplu, în maxim 2 zile ortografiez câteva rânduri și pe tema asta. E ca la jocul ăla numit generic biliard. Când treci de la pool la snooker trebuie să porți papion.