marți, 3 februarie 2015

Cum cine e Buricul Pământului? Stelu!

   Astăzi mi-a fost dat să asist la o fază care m-a dat pe spate. Definitiv! Și credeam că le-am văzut pe toate, că nimic nu mă va mai scoate din ale mele. Aiurea. Bine, să vezi cum a fost....

   Astăzi, pe la 14.00, eram la bazin. (Da, mă! Merg la sală zilnic, oftică-te!). Am înotat cca 1 oră, așa cum fac în fiecare zi (mai oftică-te o dată), apoi m-am băgat în jacuzzi. Acolo a început totul.  Ca să înțelegi mai bine, găletușa aia de jacuzzi are un diametru de cca 2 m. Practic, 4 persoane stau lejer la bulbuci. Când am intrat eu mai erau 2 tipi, unul dintre ei foarte volubil. La el mă voi referi de aici înainte de aceea îl voi numi Stelu. Nu știu de ce dar în mintea mea așa se intitulează individul. Stelu are cam 55-60 de ani, se ține destul de bine, ușor pedant și vorbește ca și cum ar deține toate secretele omenirii de la facerea Lumii până la sfârșitul ei.

   După bazin + dușul regulamentar m-am insinuat în jacuzzi. Stelu mă fixa cu o privire incertă. La început nu am înțeles de ce. După câteva minute de liniște (d'aia jenantă, nene) a decis că poate continua. Și a făcut-o aplecându-se către urechea colegului de bulbuci. Colegul devenea din ce în ce mai jenat. Mde, bărbații nu se simt foarte în largul lor când sunt aproape goi și se lipesc unii de alții. :)  N-am reușit să aud mare lucru, Stelu mormăia indescifrabil.

   După 3 cicluri de bulbuci m-am băgat la un duș. În timp ce-mi dădeam clorul din păr mi s-a părut că-l aud. Ptiu, drace! Mi-a intrat Stelu-n cap, mi-am zis. Da' de unde, Stelu era la 2 cabine de mine și turuia de zor. Am ieșit repede în ideea în care scap de el la vestiar. N-a fost să fie. Stelu + colegul au intrat în vestiar 3 minute după mine. Și a început (reproduc din memorie; dacă nu am reținut exact, asta e).

   ”Dacă vrei să ai acces la gaze, știu unde trebuie vorbit. Tu crezi că N. a fost de capu' lui? Ești copil? Plus că e nevoie de aprobări de sus. Și e sigură treabaaaaa!”. ”Licențele nu se dau oricui. Ele costă, înțelegi”, ”Putem vorbi pentru aprobări, îi știu pe băieți. Rezolvăm și în teritoriu.”, ”Pentru standardele de care zici tu, trebuie discutat cu cei de la Uniune. Nimic nu-i imposibil”. În linii mari cam așa a decurs toată treaba.  Începeam deja să mă umflu în pene pe motiv că sunt coleg de sală cu Stelu, aka Buricul Pământului sau Ombilicul Terrei (e doar semantică). Stelu e maxim, am zis! Părul  meu era deja uscat, țineam uscătorul de păr în mână de chichi. Nu se făcea să pierd așa ocazie. Brusc, momentul magic s-a produs! A sunat telefonu' lu' Stelu! Ești atent? Ai un infinit de încercări să ghicești ce a urmat. Te lași păgubaș? A, nu? Bine, mai încearcă. Nu. Nu. Nu. Nu. Nici asta. Neah! Renunți? În sfârșiiiit...
”Alo! Cum pisici să te sun dacă nu mai am credit? Cu ce?”, a tunat Stelu cu spume la gură.

Stelu, du-te-n ***********************************************************************************!


Înainte de toate, dacă vreodată mai e Stelu-n jacuzzi, eu aștept până iese. Cum să zici ”cum pisici să te sun”?  Pe de altă parte, cum să n-ai tu câțiva cenți, acolo, măcar de beep?  În momentele astea mi-e ciudă că n-am un jpeg cu Stelu. Zău c-ar trebui să fie celebru!

Niciun comentariu: