Nu știu alții cum sunt dar dialogurile mele cu soția mea sunt reconfortante. Ne facem planuri, discutăm despre extinderea business-ului meu, despre viitoarea caravană națională de cursuri (voi reveni cu un material pe acest subiect), despre politică uneori, despre alimentație, despre filme, ne mai și alintăm, chestii d'astea. În weekend-ul ce tocmai a trecut am avut câteva ore de astfel de discuții. Trebuie să dezvălui faptul că micul dejun în weekend este task-ul meu. Și chiar îmi place treaba asta. Să revin, dialogul într-una din zile a decurs cam așa:
-Bubu, tu știi că eu te iubesc? mi-a zis soția mea.
-Nu știu. Mă iubești?
-Da, Buburuza mea! mi-a zis ea din nou.
-Ei, atunci te iubesc și eu Gândăcelul meu (weekendul ăsta am fost pe insecte). Și ca drept dovadă, mă duc să prepar micul dejun și să pun de cafea.
-Iuhuuuu! a exclamat Gândăcelul.
În aproximativ 30 de minute masa era pusă iar noi mâncam și ne amuzam din orice. Am strâns tacâmurile și am adus cafeaua.
-Buburuza mea, să știi că eu chiar te iubesc! mi-a declarat soția mea zâmbind.
-Știu Gândăcelul meu, mi-ai spus acum câteva minute. Eu chiar am ținere de minte! (aici făceam aluzie la memoria ei căreia îi trebuie urgent un upgrade!)
-Și o să te iubesc toată viața! Chiar și după ea!
-Ia, ia.... ia stai puțin! Cum ai zis?
-Da, Bubu. Am să te iubesc și viața următoare. Mă țin după tine.
-Ne, ne, neeeeee... Gândăcelu' meu, lasă-mi și mie o viață de respiro, de relache, de limpezire a gândurilor, zi-i tu cum vrei.
-Dar de ce, iubire? Nu e bine să fim împreună?
(asta e una dintre întrebările capcană, mai bine nu răspund)
-Ai să vezi ce bine o să fie, a continuat ea.
-Gândăcelul meu, te rog mult de tot, am stabilit. O viață este deja suficientă.
-Treaba ta. Să știi că am să te bântui! mi-a zis ea cu un zâmbet destul de hotărât.
Cum spuneam, nu știu alții cum sunt dar dialogurile mele cu soția mea sunt reconfortante. Și se pare că voi avea parte de ele și-n următoarea viață. Asta e!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu