duminică, 1 martie 2015

Despre grandilocvenții de Facebook

   În urmă cu câteva ore, cineva din lista mea de prieteni de pe Facebook a scris o treabă care mi-a atras atenția: ”astăzi s-a născut marele ion creangă...”. Ortografiat exact așa cum vezi.
Aș fi vrut să las un comment. Aș fi scris ”Cât de mare s-a născut? Sper că e băiat pentru că altfel cu numele ăsta va avea de îndurat ceva glume. Ce notă a primit la naștere? Sper să fie sănătos iar părinții să se bucure de el”. Nu am avut cum, respectivul și-a șters postarea.
Sigur că da, Ion Creangă s-a născut pe 1 martie. În urmă cu 178 de ani dar cine mai stă să-i numere? În școală ni se spunea că este cel mai mare povestitor român, lucru care mă confuza olecuță. Cum adică povestitor? Tot în școală am aflat că Mihail Sadoveanu este cel mai mare scriitor român iar Eminescu cel mai mare poet din spațiul carpato-danubiano-pontic, zonă geografică de care am auzit inițial tot în școală. Câțiva ani mai târziu, după ce am citit ceva cărți, am început să mă revolt. Am împărțit titlul de cel mai mare scriitor român între Marin Preda și Mihail Sebastian. L-am descoperit și pe Țuțea care poate trece lesne drept povestitor, i-am descoperit pe Blaga și Nichita în poezie. Practic, eșafodajul copilăriei mele școlare s-a zdruncinat teribil.
Stai, nu spun că nu-mi place Creangă. Cum aș putea spune asta? Îl iubesc pe Creangă. Pentru că-s moldovean, îl iubesc de două ori. Doar că nu sunt de acord cu supranumele cel mai mare povestitor român. Până la urmă e treaba mea, nu? E o țară liberă. Dar să revin la treaba cu postarea.
Ce-mi place mie teribil, este că în lumea asta virtuală a Facebook-ului, scriitorii români (uneori și cei ce aparțin altor meleaguri) sunt pomeniți până la abuz de doar două ori: data nașterii și cea a decesului. Rar se mai găsește un temerar care mai amintește de activitatea lor literară. Probabil că e cool să marchezi și tu când e vorba de cultură, nu se știe când pică ceva. Dar nu despre asta vreau să scriu.
Tu ai în listă oameni prețioși? Artificiali, afectați, bombastici, convenționali, declamatori, emfatici, pompoși, retorici, sentențioși? E o întrebare retorică, sigur că ai. Cu toții avem. De la ce m-am luat? În urmă cu o lună-două am văzut o postare la cineva din lista mea, ceva cu Ramona. Știi unde bat? Exact această Ramona. :) Am dat eu singur click, vorba spotului publicitar, și am citit cartea dintr-o suflare. Da, nu m-am putut opri până nu am citit-o. Am găsit link-ul pe la orele 22.00 și m-am culcat pe la 5.00. Nu e cea mai mai mare capodoperă a,literaturii românești dar este amuzantă, pe mine m-a distrat. În cîteva zile, Ramona a devenit viral. Imediat au apărut prețioșii. ”O carte de 2 bani/un frustrat care-și umple golurile adolescenței cu întâmplări inventate/risipă de cuvinte etc”. Pe unii dintre ei i-am întrebat amuzat ”Deci ai citit cartea, da? Altfel nu-mi imaginez cum ai putea avea o opinie”. Răspunsurile erau de fiecare date bâiguite pe modelul ”am răsfoit-o puțin, după primele pagini am cedat”, cam pe modelul curvelor virgine.
O a doua carte pe care o amintesc aici (nu am citit-o încă dar sper să fac asta cât mai curând) este Scrisori către Rita. Autorul, Ștefan Caraman, postează periodic pasaje delicioase din carte. Așa am apucat să gust puțin din Rita. Apoi am văzut că a fost invitat la Dobro în emisiune însă nu am avut ocazia să ascult. Am citit ceva comentarii care erau pe același palier cu cele referitoare la Ramona. Din puținul pe care l-am citit, Scrisori către Rita pare a fi o chestie faină, care nu are nimic de-a face cu pornografia. Mai mult, Scrisori către Rita a fost pusă și în scenă. Pe bune. Sigur, nu încerc să conving pe nimeni de calitatea literară a celor două proiecte amintite mai sus. Doar vreau să subliniez (ca să folosesc un clișeu odios) faptul că prețioșii cărora le put Ramona și Rita nu par a avea vreo problemă cu Creangă, Eminescu, Topârceanu, Coșbuc, Slavici, Garabet Ibrăileanu și mulți alții care au dezbrăcat de sens cuvântul pornografie. Păi nu avem aceeași măsură pentru toți?
Cuuuum? Nu știați despre scrierile onorabililor?
1. Atunci de ce peștii mei nu stați în banca voastră?
2. Vă aștept cu comentarii după ce lecturați pornoșagurile cu pricina.
Păi ce plm*?

*plm=povestesc lumii mereu