Mi-am propus să scriu materialul ăsta pe 9 martie. Nu mi-a ieșit, până aseară am predat un nou curs de Formator. Am fost în sală până seara, târziu, așa că am amânat. Până acum. Materialul are și rol de preambul pentru un modul de curs Bărbați versus Femei care va fi susținut în Caravana Națională Excellency despre care voi scrie în curând.
8 Martie este o zi specială de când mă știu. Este ziua (insist, ziua, adică singura de cele mai multe ori) în care o sărbătorim pe ea, Femeia, indiferent că este mama, educatoarea/învățătoarea/profesoara, prietena, logodnica, soția, amanta, colega, șefa, subalterna, vecina, casierița de la supermarket, femeia de serviciu sau pur și simplu orice femeie care ne iese în cale. Wikipedia ne arată că a opta zi din martie este cunoscută pe planeta asta drept Ziua Internațională a femeii. Cu toate acestea noi, ca superiori ce suntem (cei mai viteji și mai drepți dintre traci, ce mama naibii?) nu ne punem la mintea siropoșilor ăștia ce-o ard online mondial cât e ziulica de lungă. Nuuu! Noi suntem duri, bărbați, masculi... cojones, frățică.
Am urmărit atent maniera în care bărbații tratează ziua de 8 Martie deoarece am ceva antecedente pe topicul cu pricina, vezi AICI. Nimic surprinzător, ca să zic așa. Aceleași femei resemnate la supermarket, aceeași bărbați indiferenți. De fapt, ar fi ceva nou. Anul ăsta mi s-a părut că discuțiile au atins o latură neexplorată până acum. Bărbații, unii dintre ei ca să fiu corect, au adoptat o atitudine belicoasă pe modelul ”nu mă cobor la acest nivel încât să omagiez gratuit femeile”, ”niciun bărbat nu ar trebui să fie atât de siropos”, ”eu nu fac parte din grupul libidinoșilor” și așa mai departe. Pe mine m-a pus puțin pe gânduri treaba asta, serios. Am încercat să-mi imaginez ce anume a dus la ruptura asta atât de evidentă, să-mi explic de unde ni se trage atitudinea. N-am tras o concluzie încă, mai lucrez la asta.
Sigur, există câteva sute de pagini web ori de Facebook care exagerează cu tone de dulcegării de toată jena, majoritatea pline de greșeli gramaticale pe tema zilei de 8 Martie. Mai există și celebrul personaj Radu F. Constantinescu asupra căruia nu vreau să insist. E suficient că există. Cu toate astea, cred că e nevoie de mai multe motive care să te convingă. Nu pot crede că un personaj extrem de cinic, e drept, cu o activitate abundentă în blogosferă (într-o zi am să scriu câteva cuvinte despre niște obiceiuri frecvente în blogosferă), poate determina atât de mulți bărbați să adopte o atitudine de macho doar ca să nu fie etichetați siropoși. Așa cum nu pot crede că există un motiv plauzibil (exceptând proasta creștere) pentru care atât de mulți bărbați au ales mojicia ca mijloc de exprimare. Chestiunea care mă râcâie vizibil este dacă au folosit aceleași căi de comunicare cu femeile din viața lor. Cu propriile mame, de exemplu. Dacă răspunsul este da, măcar știm una și bună. Dar dacă acasă au fost mieroși iar în societate neînduplecați, e mai grav decât îmi imaginam. E patologic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu