Dă mamă cu biciu'n mine!

   Am fost weekend-ul trecut acasă. La Onești. Mă rog, nu mai locuiesc în Onești de mai bine de 15 ani dar pentru mine acasă înseamnă tot Onești. Descinderea asta a fost ciudată de la un cap la altul. Dar hai să ne așezăm. Uite cum a fost.
Am pornit la drum puțin după 18.00. Aglomerat ca la balamuc pe Colentina. Am făcut de la Rosetti până la Podul Europa aproape o oră. Colentina+vineri seară+ploaie ușoară nu e cea mai recomandată combinație. Aproape de ora 19.00 ieșeam victorioși din București. Inițial ne-am bucurat foarte tare. Cu timpul ne-a mai trecut. Pe E85 începuse ploaia binișor. Se lăsase și noaptea. Până la Urziceni s-a mers la bară. Aveam în fața mea o coloană de TIR-uri pe care am încercat în repetate rânduri să o depășesc. Nu pentru că aș fi vreun vitezoman, ci din cauză că-mi veneau găleți de apă pe parbriz. Am renunțat la idee în momentul în care am văzut într-o ușoară curbă că erau 6 TIR-uri care mergeau în convoi, la aproximativ 4 m distanță între ele. Pe o așa vreme însemna sinucidere. Am preferat să măresc viteza ștergătoarelor. La un anumit moment, toate TIR-urile trăgeau pe dreapta. Nu mă bucur de răul altuia însă am momente când îi iubesc pe cei de la ARR. Dacă ar ieși mai des în trafic, sigur drumurile ar fi mai line. Literalmente.
Am reușit să trec de Urziceni. Acum îmi părea rău că ARR-ul a ieșit ”la produs”. Din cauză că nu mai aveam TIR-urile în față, îmi era foarte greu să păstrez banda. Era întuneric, ploua binișor iar drumul european nu mai avea marcaj pe porțiuni de zeci de km.Treaba cu marcajul a ținut până la intrare în Adjud. Pe porțiunea aia am pomenit toți Cășunenii și Umbrăreștii din țara asta. Și câțiva politicieni, procurori, Curtea de Conturi etc. Apoi m-am liniștit și-am promis că am să mă întorc în București pe lumina zilei, atât puteam face.
În Onești mi-e bine. Locul ăsta îmi dă atât de multă energie încât revin aici cât pot de des. Mi-am promis pe drum că am să vizitez locuri pe care nu le-am mai văzut de multă vreme. Nu mi-a ieșit. Am prins o vreme foarte urâtă. Am postat totuși câteva fotografii însoțite de comentarii care aveau ca idee comună faptul că Oneștiul este cel mai frumos oraș din țară/lume/galaxie/Univers etc. Pentru mine e. Mă așteptam să fiu luat în balon de prietenii mei din alte orașe (Timișoara, Cluj Napoca, Iași, Constanța și altele), ar fi fost firesc. Nici vorbă de așa ceva. Singurele reacții de acest gen au venit tot de la oneșteni. Și a fost ciudat! :)
Luni am plecat spre București. Pe lumina zilei, așa cum mi-am promis. Nu a mai plouat iar marcajul se observa. În rest, nimic schimbat. Aceeași șoferi inconștienți care devin protagoniștii buletinelor de știri, aceleași coloane de TIR-uri care când nu trag pe dreapta pe motiv de ARR fac ce vor pe stradă, aceleși câteva MCV-uri inutile plasate pe ici-pe colo și semnalizate din flash-uri ori stații de toată lumea. Practic, fiecare drum pe care-l fac prin țară este o aventură. Mi-am zis deseori, ”Cătăline (ca să fac un monolog de vorbă), care-o fi cauza, frate?”. Și tot eu mi-am răspuns: ”Care să fie? Lipsa aplicării pedepsei”. Cei care ies din țară cu mașina nu-și permit să se comporte la fel. Acolo nu te cerți cu polițistul, nu-i spui cine e tac'tu și pentru nimic în lume, nu negociezi. Acolo taci și înghiți. Civilizație cu biciul cum ar veni (zicerea asta e valabilă doar pentru secăturile care nu înțeleg rostul civilizației).
Am ajuns în Afumați și am ales Șoseaua de Centură. Nu, nu din cauza aia. Locuiesc în Popești-Leordeni, da? Plus că eram cu soția în mașină. Ea este o femeie deschisă, prietenii noștri știu asta. Nu atât de deschisă, da? :)
Atât pe Șoseaua de Centură cât și în București și Popești-Leordeni am constatat aceleași metehne care n-au nimic în comun cu civilizația. Și mi-am adus aminte de o acțiune mai veche a Poliției Rutiere București, acțiune care arăta cam așa:

Nu credeam că am să scriu asta vreodată dar iată că o fac. Stimată Poliție Rutieră București, te rog eu mult, mult de tot, ieși în fiecare zi în trafic ”sub acoperire”. Peste tot. Și nu ne ierta. Iar pe aia care-s obraznici tratează-i exact cum o fac omologii tăi din Germania, Elveția, Belgia, Franța. Știi tu cum. O să ne fie tuturor mai bine. În câțiva ani va fi liniște pe stradă, vor fi mai mulți bani la buget, prestanța ta va crește, vom avea aproape cu toții de câștigat. Vor pierde doar secăturile. Cu drama asta putem trăi.
Știu că civilizația a fost impusă peste tot în lume, nu a fost ceva ce și-au dorit oamenii încă de la început. Hai s-o facem și noi, aici, la noi acasă. Dacă biciul e singura soluție rămasă, așa să fie. Dă mamă cu biciu'n mine!