Drama perfectului

   Ai auzit de analiza SWOT? Aici avem 2 variante.
1. Nu. În acest caz e musai să vii la noi, în Caravana Excellency la un curs de Manager de Proiect.
2. Da. Perfect, în acest caz vei înțelege despre ce e vorba.
Știi că există cazuri în care un lucru poate fi în același timp și punct tare și punct slab?
1. Nu. Te așteptăm la curs.
2. Da. Perfect! (Avem și un curs de Advanced Project Management, să știi)
Am să fac referire în rândurile ce urmează la memorie. Nu la cea întâlnită în IT, ne, ne, ne... La cea cu care ne-am născut. Exact, aia de care zicem noi că ne deosebește de plante (legat de treaba asta, am rezerve când privesc în jur). OK, hai să n-o mai lungesc.
Sunt un binecuvântat, am afirmat lucrul ăsta de foarte multe ori și am s-o mai fac. Da, cineva acolo sus mă iubește. Aș reaminti chiar că sunt perfect, fără falsă modestie. Așa perfect cum sunt, am fost înzestrat și cu o memorie perfectă, cum altfel?
Zilele trecute am discutat cu o fostă colegă de școală generală. Anul viitor se împlinesc 30 de ani de la terminarea gimnaziului și am stabilit să deschidem un grup de discuții dedicat exclusiv colegilor noștri. Ei, aici memoria m-a ajutat. Mi-am adus aminte de aproximativ 98% dintre foștii colegi, cu nume, prenume și locul în bancă! Așa ne-a fost ușor să urnim întreprinderea noastră.
Treaba asta mi-a adus aminte că memoria m-a ajutat de-a lungul vieții de foarte multe ori. La școală, în presă, în vânzări și nu în ultimul rând, în cariera mea de trainer și antreprenor. Da, e reconfortant să constați că reții foarte multe lucruri pentru care cei din jurul tău tocesc pe brânci. Aparent.
Trebuie să știi că treaba asta cu memoria vine la pachet cu mici/medii/mari neplăceri în funcție de context. Să-ți explic.

• Dacă  ai o memorie foarte bună vei avea parte mai mereu de necazuri legate de fapte, întâmplări, sume restituite (ori ba) cu cei din jur. Tu îți vei aduce aminte momentele despre care discutați la nivel de detalii minore (ploua, era seară, erați în supermarket ori la Bolintin Deal/Vale, el/ea era în jeans etc) în timp ce toți ceilalți implicați te vor privi ca pe un om defect. N-au nici cea mai mică idee despre ce vorbești. Asta te va enerva, îți jur!
• Când vei fi în public și vei relata întâmplări petrecute cu mult timp în urmă, vei fi contrazis aproape de fiecare dată de cei prezenți atât la întâmplări cât și la relatarea lor. Maximul în acest caz este să ți se spună că în realitate pățania li s-a întâmplat lor, nu ție. Nu vei fi foarte fericit nici de această dată.
• Dacă vei discuta cu persoane de sex opus despre întâmplări petrecute cu mai bine de 10 ani în urmă te sfătuiesc să-ți cântărești cu maaaaaare atenție vorbele. De la a-ți aminti prefect lucruri și până la a trece drept un obsedat care a dezvoltat o pasiune pentru persoana cu care discuți e doar un pas. Dacă simți că interlocutorul e ușor infatuat, fă-o pe amnezicul. Altfel te vei înfuria.
• Dacă ești într-o discuție cu parfum de ședință și se stabilesc anumite task-uri ori priorități, insistă ca toată lumea să noteze. Altfel, cei prinși pe picior greșit ulterior vor spune că nu așa s-a stabilit inițial. Asta te va aduce în pragul disperării.

  Așadar, nu e mare sfârâială să ai o memorie infailibilă. Ba chiar, dacă e să mă uit mai sus, e frustrant. Vei fi mai mereu nervos, nefericit, furios ori disperat. Acum înțelegi de ce noi, aștia perfecții, suntem atât de puțini? Uite, cu drama asta trăiesc eu.
Așa ceva!