Atât! Până aici!

S-a terminat. Și pe de o parte e bine. Da' parcă pe altă parte îmi pare rău. Era plăcut să merg pe trotuare sau străzi proaspăt asfaltate, să văd angajați ai primăriei făcându-și treaba, inaugurări de biblioteci, centre de dezvoltare personală, muzee, să mă plimb prin parcuri fără maidanezi... Totuși e bine că s-a terminat. Parcă mă săturasem să văd oameni în toată firea încrâncenându-se în polemici electorale, frați spurcându-se reciproc sau prieteni de-o viață aruncându-și unul altuia ocări greu de reprodus, și aici scriu doar de electori, votanți, vulgul, plebea sau pulimea (e doar semantica, am mai spus). Am făcut un exercițiu de memorie. M-am întors până în anul când împlineam 18 ani, anul din care am început să votez. N-am să uit în veci data de 20 mai 1990. Încă de pe atunci ziua alegerilor era precedată de polemici mai mult sau mai puțin rurale, polemici în care aveai mai mereu parte de minim un alegător ceva mai vocal decât ceilalți. Cu toate astea, nu se ajungea mai niciodată nici măcar în proximitatea graniței de ieșire din decență, darămite să fie traversată. Ce am văzut zilele acestea a fost inedit (credeți-mă, e o formă lejeră de exprimare). Încă nu mi-e clar ce e mai grav, faptul că prieteni de 30 de ani se spurcau cu abnegație sau că oameni care nu se cunoșteau se bălăcăreau destoinic. Probabil nici nu contează, ambele situații sunt crunte. Bine că s-a terminat, măcar până în toamnă. Exact, din toamnă o luăm de la capăt doar că de data asta o ardem național. Sper ca de data asta să se întâmple invers adică doar candidații să fie agitați, așa cum e firesc. Alegătorii să discute detașat la o bere, să facă mișto subțire de chior, rârâit, pitic, blondă sau de cine vor ei fără să se mai stuche-ntre ochi la propriu ori figurat. Chiar sper asta. M-am gândit chiar să scriu un text pe marginea acestui deziderat. Ca să mă asigur că voi fi perceput cum trebuie voi aborda tema în trei maniere. Așadar:

1. Maniera clasică
   Stimate alegător, lucrurile merg așa de când lumea. Câțiva oameni, puțini la număr, candidează în numele celor mulți. Ei promit prea multe mai mereu. Rolul nostru este de a trece prin propriile filtre vorbele lor și de a vota în consecință. Dacă până la următoarele alegeri candidatul ales de noi nu-și respectă promisiunile îl amendăm votând pe altcineva. Cam cum se întâmplă în toată lumea civilizată. Nu au sens polemicile purtate în vecinătatea infarctului, cu atât mai mult cu cât candidații sunt cei direct interesați de funcțiile publice. Trebuie să realizați că din ziua în care candidatul câștigător își ocupă locul râvnit s-a terminat cu toate gratuitățile. Din acel moment candidatul invocă legea și regulamentele, discuțiile cu el devenind audiențe. Trebuie să fiți lucizi.

2. Maniera siropoasă
   Omule, iubitul mieu compatriot, dragul mieu seamăn, nu avem scăpare. De la nașterea Domnului nostru Isus Hristos încoace irozii și fariseii au avut parte de tot ce și-au dorit. Noi am fost cei asupriți, cei care am plătit, cei păcăliți. Gata, nu mai ține! Să judecăm cu inima dar și cu mintea. Să ne punem toată încrederea în cel pe care-l simțim bun, pur, uman. Și dacă ne vom fi înșelat să nu repetăm greșeala. Asta trebuie să fie rânduiala. De ce să-ți superi aproapele când tu nu ești decât un simplu cetățean care-și duce greul de pe-o zi pe alta iar politicienii au tot ce-și doresc?  Mai ales că după ce este înscăunat, politicianul nu mai are înțelegere pentru cei sărmani. Doar săracul îl crede pe cel ce n-are, nu uita. Omule bun, păstrează-ți sufletul curat și nu-ți pângări aproapele. Fii OM!

3. Maniera șmecherească
   Bâ, ești nebun? Vrei să fii tu epic? Ce nu pricepi? Un haladit cu mălaiu' pă el grupa mare vrea să sugă direct dă la sursă. Ce te freacă pă tine care-i șmenu'? Vezi care-ți e simpatic și-i bagi un zvânc. Dacă până la prima ocazie haladitu' e bulangiu i-o tragi original. Te sucești și tu. Așa merge treaba, tre' să te-nvăț io? Tu o arzi în arfe cu fratili tău și haladitu' mănâncă tortu'. Dă-te-n sânge, știi că șmenaru-ți dă flit după ce a fost uns. Unde creasta mea mai prinzi tu vorbitor cu el? Cască ochianu', frățicule!

   Aș adăuga și varianta mea, dacă mi-e permis. Să moară caii mei, n-aveți treabă de vă aprindeți politic? Mai puneți și voi mâna pe un tabloid sau pe un porn că ne ducem naibii. Măruță președinte, Măruță președinte, Măruță președinte...