Primul meu job în București a fost în presă, la o revistă extrem de onorabilă pe atunci. Aproape două luni întregi care au fost și ultimele în domeniu, poate am să scriu despre asta. Sau poate nu. Următorul job a fost în vânzări alături de o echipă strașnică, echipă compusă aproape în totalitate din băcăuani. După o perioadă echipa s-a restrâns și am rămas doar doi băcăuani (Ciprian, te pupă Firenze). Am scris istorie în vânzări sau cum se spune deseori, doar cerul ne-a fost limita. Dezvoltasem împreună cu colegul o metodă infailibilă care ne-a adus o rată de succes de peste 90%. Jur! Una dintre cimiliturile uzitate în sales speech era "ai grijă ce-ți dorești pentru că s-ar putea să se îndeplinească". Pare doar o vorbă-n vânt dar nu e nici pe departe așa. Dacă e să ma refer punctual la proiectul de mai sus, clienții noștri începuseră deja să-și facă probleme referitoare la respectarea termenelor de execuție. Aveau atât de multe comenzi încât deveniseră supraîncărcați. Ulterior, cimilitura cu pricina s-a mai probat de câteva ori printre cunoscuții mei. Un prieten foarte bun îmi spunea mai mereu că vrea să fie diferit de ceilalți. Toți vor să fie bogați pe lumea asta. El îmi spunea că vrea să devină sărac. Și a reușit. O altă cunoștință din online (nu-l știu personal, doar a fost în lista mea de prieteni până deunăzi) și-a dorit să fie cel mai prost om din lume, deși n-a recunoscut public asta vreodată. Și i-a ieșit parțial. Nu este cel mai prost om din lume (e atât de prost încât nu a reușit să fie cel mai prost) ci este cel mai prost om cu care am interacționat vreodată.
Azi am citit știrea asta. Ce să zic? Greu proiect, năzuințe înalte. Lăsând la o parte cerințele financiare deloc modeste într-o astfel de întreprindere se conturează și o concurență notabilă pe topic. Sigur, nu toți competitorii își doresc. Unii sunt înscriși în cursă fără voia lor, dacă e să mă refer la câteva personaje din showbiz-ul carpato-danubiano-pontic.
Suzano, zâna mea, revino cu picioarele pe pământ. Nu-ți dori ceva ce nu poți controla. Hai mai bine-un cântec vesel și optzecist să cântăm și-alergare să prestăm.
Gata. Am mai salvat un om, dă-mă-ncolo ca's mișto!
Un comentariu:
Individul cu pricina e atat de prost incat nu-si da seama ca in fiecare zi isi depaseste propriul record...
Trimiteți un comentariu