Să fi fost 2002. Hai, maxim 2003. Fratele meu care se mutase deja în București și-a convins un fost coleg de școală să vină și el în Capitală, probabil pentru a spori numărul moldovenilor aciuați pe aici. A.T. era o figură. Îi plăcea la nebunie să facă glume pe seama celorlalți. Patronat de un spirit justițiar mi-am propus ca o perioadă să-l țin și eu pe el sub tensiune, cât să vadă cum e.
A.T. venea zilnic pe la mine. Într-una din zile și-a cumpărat un Nokia 3210, telefon foarte râvnit pe atunci. Pe motiv că îmi place foarte mult ce și-a cumpărat i-l ceream pentru a mă familiariza cu meniul. Ei bine, în fiecare zi îi scriam ca memento un text grav, amenințător. "Vei da socoteală, n-ai cum să scapi. Oriunde vei fi, voi fi și eu!" sau variațiuni pe aceeași temă. Setam soneria la câteva ore după ce plecau de la mine. Fratele meu îmi spunea că după vreo câteva zile A.T. devenise extrem de nervos, încordat, panicat. Nimic nu mai era întâmplător, nici măcar când un șofer RATB i-a închis toate ușile în nas (pșșșșșș la spate, pșșșșșș la mijloc, pșșșșșș în față). A.T. mai avea puțin până să facă cerere la furnizorul serviciului de telefonie pentru a-l dibui pe autorul mesajelor. Ar fi fost interesant să văd reacția celor de la CS. :) Nici în ziua ziua de azi nu știe ce s-a întâmplat în realitate.
De ce am scris despre pățania asta? Când îi văd pe Traian și Victor cum și-o trag reciproc îmi vine să spun că e aceeași situație. Însă îmi trece imediat când văd că instituții care ar avea de lucru câteva sute de ani pentru a sta și noi în banca celor civilizați sunt folosite la preludiu. Și asta ma face să le zic golanilor ăștia doi să-și ia o cameră unde să-și lase budigăii în vine pentru a vedea cine-o are mai mare. Atât voiam să scriu.
'aidi orvuar de paregzamplî!
Un comentariu:
I'm watching you! :)
Trimiteți un comentariu