Am luat într-un fel sau altul parte la atât de multe întâmplări încât uneori încolțește chiar și în mine bănuiala că aș putea mistifica abia perceptibil adevărul. Am însă un self esteem bine definit, fapt care mă ajută să trec ușor peste acest impas.
Exista în țărișoara asta în urmă cu ceva timp o filială a unei multinaționale la conducerea căreia se afla o femeie frumoasă. C.R. conducea operațiunile din România cu o mână de fier, cel puțin așa voia să lase impresia. În sprijinul acestei imagini stau mărturie câteva decizii legate de concedierea fără remușcări a unor angajați de pe palierele inferioare. Acest aspect, întărit de aspectul fizic extrem de atrăgător, făcea ca C.R. să fie foarte râvnită printre bărbații din companie. Întâmplarea (sau nu doar) a făcut ca cele mai importante două departamente din companie, tehnicul și comercialul, să fie conduse de doi bărbați foarte bine pregătiți și arătoși de-a dreptul. Atracția fizică dintre C.R și cei doi crai era destul de evidentă.
Într-un octombrie timpuriu, multinaționala cu pricina a deschis un nou punct de lucru în Ardeal. Frumoasa C.R și frumușelul de la tehnic au stat două săptămâni în noua locație pentru a implementa procedurile. Se spune că atunci a luat naștere și o procedură atât de neoficiala încât nimeni nu o recunoaște. Frumușelul de la comercial, care nu se afla în relații tocmai cordiale cu frumușelul de la tehnic, începuse să-și arate nemulțumirile legate de deciziile superbei C.R.. El afirma că soluțiile tehnice nu sunt foarte stabile și că departamentul CS nu-i trata tocmai profesional pe clienți. Practic, departamentul comercial era în mare pericol, Atmosfera asta apăsătoare a durat cam până în primăvara următoare.
În mai a avut loc un târg de profil în Istanbul. C.R a plecat cu frumușelul de la comercial de această dată, cam o săptămână. Gurile rele spun că așa a luat naștere și ce-a de-a doua procedură total neoficială, probabil și din cauză că în perioada imediat următoare frumușelul de la tehnic a început să se plângă în repetate rânduri că cei de la vânzări promit clienților soluții tehnice imposibil de realizat, fapt care pune în pericol toată filiala din România. Și dă-i război, frate. Tehnicul și comercialul se împungeau cu fiecare ocazie risipind resurse greu de cuantificat. Frumoasei C.R. îi era greu să ia o decizie în sensul aplanării conflictului, în definitiv ea avea relații nefirești cu ambii frumușei. Dar ca să salveze imaginea de Iron Lady se arăta în continuare extrem de tranșantă în relația cu slujbașii de rând. Și așa a mai mers treaba încă vreun an. Cei doi frumușei o posedau alternant pe C.R. iar slujbașii se făceau că nu văd în timp ce suportau pierderile pe care filiala le producea în ultima vreme. Ba mai mult, pe motiv că C.R începuse deja să arate cam bătrână frumoșii cei doi emiteau pretenții mai mari. Unde credeți că se termina lanțul? Exact, slujbașii de rând erau cei care plăteau.
La scurt timp operațiunile din România au fost închise. Frumușeii cei doi au plecat la concurență (acum sunt prieteni buni) iar slujbașii de rând au cam rămas cu buzele umflate. A, C.R. a fost atât de marcată de turnura nefericită pe care a luat-o viața ei încât a îmbătrânit brusc. Nu a mai rămas nimic din femeia superbă de odinioară. Și ca și cum pentru ea nu ar fi fost suficient, au ieșit la iveală și procedurile acelea total neoficiale. Asta i-a închis definitiv ușile carierei.
Ce a vrut să spună autorul? Ia să vedem.... Deci frumușelul de la comercial se plângea că nu e corect când ăla de la tehnic o călărea pe duduia C.R și vițăvercea, cel de la tehnic se arăta scandalizat peste măsură când nenorocitul de la comercial profita de aceeași duduie. Q.E.D.
Cum adică nu e limpede? Ia să o înlocuim pe duduia C.R. cu respectabila Constituție a României, zic. Acum e mai clar? Știm și cine sunt ăia doi, știm și cine sunt slujbașii de rând, da? Dooh!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu