Despre proverbe

De mici copii am învățat (cel puțin cei din generația mea) despre proverbe. Îmi aduc aminte că faceam analiză pe text, despicam firul in patru pentru a desluși tâlcurile, nu eram noi chiar proști. Sigur, nu gustam toate zicătorile românești. Spre exemplu Cine se scoală de dimineață, departe ajunge m-a exasperat toată copilăria. În timp am mai aflat niște proverbe care s-au dovedit a fi adevărate. Cel care mi-a atras în mod special atenția și care s-a dovedit mereu actual este Doamne, ferește-mă de prostul harnic.
Victor Socaciu este un căntareț român, cel puțin așa se spune despre el. Eu recunosc sportiv că nu prea știam cum stă treaba cu el. Îmi aduc aminte că în perioada anilor 80, când eram foarte mic, îl vedeam la televizor în weekend-uri la emisiunile La Sfărșit de Săptămână (sâmbata) și Album Duminical (așa cum era de așteptat, duminica). Singura piesă care îmi revine în minte obsesiv este Un Copac cu Flori, insă nu mi-e foarte clar dacă e piesa lui Socaciu sau a lui Hrușcă deoarece o căntau impreuna. Și o cântau atât de des din magnetofonul Majak 203 al vecinului meu de deasupra încât aproape că uram primăvara pe atunci.
O perioadă destul de consistentă, dacă pot scrie asta (iată că am și reușit) nu am mai auzit nimic despre Socaciu. Incepusem să cred că Romania mai are o șansă. Sanchi! Am aflat că s-a însurat cu Marina Almășan. Cum care Marina Almășan? Asta! Probabil ăsta o fi fost motivul pentru care omu' n-a mai scos capu'n lume. Brusc mi se făcuse milă de el. Sentimentu' n-a durat foarte mult pen'că totul este trecător. Cantautorul de sub Tămpa (ca să folosesc un clișeu odios) a intrat în politică. Și ca și cum asta nu ar fi de ajuns a inceput să propună legi. Prima cu care inginerul electromecanic s-a făcut remarcat a fost asta. După doar 1 an, trubadurul revine cu un nou proiect. De data asta cu ceva mai vărtos. Asta! Minunat de extraordinar.
(Las materialul fără final doar ca să văz dacă se încumetă cineva să ticluiască o incheiere șmecherească).

Nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem ca statul să ne-ajută!

Vă mai aduceți aminte materialul ăsta? Eram atunci foarte aproape de a mă lansa pe o nișă profitabilă, nișă verificată deja. Predicțiile mele pe acea zi m-au făcut să mă mai gândesc puțin înainte de a mă arunca in șuvoiul afacerilor din ghioc. Buna mea prietenă (nosyjosy) m-a repus pe făgașul pozitiv scriindu-mi că pot să am și eșecuri, pot să am și succesuri. Dacă am un PR bun nu trebuie s-o nimeresc mereu. De-atunci nu mai am somn și tot caut un personaj celebru care să lucreze pentru mine ca piarist. Zilele astea am găsit. Iată-l!

Păi nu e puțin lucru ca șăfu' statului să facă valuri pă topicu' impozitelor la ghiocu' meu. Bașca faptu' divers că să vorbește dă biznisu' meu șî-n state, în creasta lu' Firica! Ne-o luat la mij_teaux Keith Olbermann da' nu-i de șagă cu pălălaia purpurie. Să joacă jîdanu' cu focu' dacă vorbește ireverențîos dă noi. Lua-m-ați în cârcă, americani dă doi cențî juma'! Dacă ne jucăm și noi puțin cu porunbelu' șî cu șișu' ajunge dolaru' vostru la fel dă vârtos ca leu' moldovenesc, ș'asta fara să ne dăjghiocăm prea tare dă'n bojoci.

Acu' la loc comanda in bătătura noastră. Șăfu', lumea a prins ideea, sar'na de piar! Potolește-ți matale guvernuțu' și fă-ne și noua nejte condiții mai lumești. Dă-ne drepturi, sedii dă firmă in centru să nu mai vie lumea la periferie unde e pericole dă crime și viol. Șî nu ne mai ștresa atât cu inpozitele că noi câștigăm dăcăt să mănancă șî gurița noastră. Șî nu în ultimu'rând, puteți voi să purtați șî tanga mov, dă farmecele lu' vrajitoarele noastre nu scăpaț' nici de v-ascundeț' în găurică. Nu vă reglați voi dăficitu' pă spatele nostru care am fost asupriți și dă Antonescu, și dă Petru Groza, și dă Dej/Ceaușescu/Iliescu (aștia merg la pachet) și dă Constantinescu. Găsiți-vă și voi d'ăia cu carte care ințălege ce e alea sacrificii. Profesori, doctori, cercetători...'telectuali cu care să scoateț' țara asta din căcat. Hai că te las sa te joci cu ala micu'. Sar'na șăfu' și sănătate la ștrengărițele lu' matale!

Cum va arata tara mea III

Din episoadele anterioare: vreau sa-mi fac o țară a mea, sunt genial, nu am găsit înca un nume, va fi monarhie, vom avea învățământ și sănătate perfecte, populație restrânsă, legume și fructe gustoase.

În numărul acesta trebuie să scriu despre populația țării mele. Nu e simplu. M-am tot gândit la asta în ultimele două zile. Pacepa (și nu numai) scria despre Ceaușescu și dorința lui de a conduce un popor numeros. Apoi am constatat că există o tendință în unele doctrine de a crește populația forțat. Eu nu vreau asta. Din contră. Populația țării mele nu ar trebui să depășească 2 milioane de locuitori peste căteva decenii. O planificare precisă ar păstra un balans în relația natalitate/mortalitate astfel încât să nu existe fluctuații semnificative. Nou născuții se vor bucura de toată atenția iar educația va începe chiar din prima zi de viață (știu exact cum trebuie procedat însă nu detaliez deoarece mi s-a confirmat că guvernele din 17 țări urmăresc fiecare idee a mea pentru a o implementa acolo la ei). Cei care trec în neființă nu vor fi ingropați, incinerați, trimiși în larg sau aruncați în prăpastie. Nimic atât de grotesc. Vor fi arhivați. Pâna vom avea o aplicație proprie propun Winrar (că e mai popular) cu parolă pe fiecare defunct. Vor exista servere de backup și (pentru prețioși) Disaster Recovery Centers în fiecare localitate.

Vom avea și ceva asemănător agriculturii în sensul că fiecare locuitor al țării mele iși va cultiva legumele, fructele și florile pentru propriul uz. Importul pentru aceste produse va fi interzis. Măsura aceasta va asigura pe de o parte alimente sănătoase pe de altă parte este menită să disciplineze și să prețuiască fiecare formă de viață. Toate celelalte produse agricole vor fi importate după criterii foarte stricte (fără chimicale, modificări genetice, etc).

Nu vor exista orașe și sate. Vom avea doar localități. Nu vom avea blocuri de locuințe. Fiecare familie va locui într-o casă ce va avea propria curte. Terenurile nu se vor vinde. Singura modalitate de a intra in posesia unui teren este concesiunea. Fiecare locuitor al țării mele va primi 1326,56 mp la împlinirea vârstei majoratului și va fi obligat să-și construiască o casă pe acest teren in cel mult 1 an (personal, cred că nu va trece anul deoarece știm cu toții căt valorează sa nu stai cu părinții când ai 18 ani). Tot de la această vârstă fiecare tânăr va începe să lucreze. Nimeni nu va avea dreptul sa dețină o companie până la vârsta de 30 de ani, vârsta la care eu cred că a fost acumulată suficientă experiență.

Nu va exista serviciu militar, practic nici armată. Garantez că nu va îndrăzni nimeni să ne atace. Toată lumea va depinde de noi ceea ce ne aduce atăta neutralitate încât Elveția va fi ceai de mușețel prin comparație cu țara mea . În locul serviciului militar, tinerii vor petrece primii doi ani din carieră intr-un call center. Aici vor învăța lucruri ce nu pot fi predate în nicio școală din lume.

În mare, așa va arăta țara mea. Dacă voi considera că mai trebuie adăugat ceva voi mai posta pe această temă. Dacă nu, nu. Zămbetul, politețea, educația și dragostea sunt obligatorii. Amatorii pot aplica deja. Nu răspund la bip.

Cum va arăta țara mea II

Din episodul anterior: vreau sa-mi fac o țară a mea, sunt genial, nu am găsit înca un nume, va fi monarhie, vom avea învățământ și sănătate perfecte.

Spuneam că nu ne interesează turismul. Țara mea va fi perfectă. Foarte perfectă. Dar ce zic eu foarte perfectă? Va fi cea mai perfectă, astfel încât nu ne interesează turiștii care să întineze perfecțiunea noastră absolută.

Impozitul pentru companii se va aplica doar pe CA. Nu vă pot spune care va fi cuantumul. E secret. Dacă vi-l spun va trebui să va ucid. Ptii, ce idee mi-a venit! Ce-ar fi ca impozitul să fie secret? Să fie surpriză. Nimeni nu știe cât va avea de plată până nu primește înștiințarea oficială! V-am zis doar că-s genial. Proprietarii de companii care nu fac profit vor fi expulzați împreună cu familiile lor. Totodată, proprietarii de companii care sponsorizează substanțial vor fi scutiți de impozite. Și cuantumul ăsta e secret.

Impozitele pe salarii vor fi atăt de atractive incât nimeni nu se va mai obosi să le eludeze. Toate plățile se vor face electronic. Nu va exista niciun ghișeu in țara mea. Contribuția la sistemul național de pensii va fi către un singur pilon național. Pensia fiecărui locuitor al țării mele va fi sensibil apropiată de salariul pe care l-a primit acesta pe parcursul carierei. Cine dorește o pensie suplimentară va avea ca alternativă programul celor de la Lloyds, singura companie acreditată pe acest tip de activitate.

Deși îmi vine foarte greu să cred că se va întâmpla, unii ar putea dori să emigreze. Fiind o țară liberă, fiecare poate opta pentru această soluție. Solicitantul va primi o listă cu toate cheltuielile pe care țara mea le-a suportat (școala, siguranță financiară, neutralitate și mai inventez eu niște treburi credibile) și un termen de plată de 30 de zile. Dacă va reuși (eu ma îndoiesc, cu riscul de a-mi rămâne cute) să achite sumele este liber să plece. Bonus va primi din partea țării mele statutul de persona non grata.

Va urma (doar dacă voi mai avea chef)

În numărul viitor (destul de posibil) despre populație, agricultură, imobiliare și alte sugestii care ar putea veni de la voi.

Cum va arăta ţara mea

Vreau să-mi fac o țară a mea. Știu, sunt naiv, da’ eu tot vreau. M-am gândit mult timp la treaba asta și după ce mi-am întors ideea în fel și chip am conchis că sunt genial și urmează să pun bazele țării perfecte. Mai am puțin de lucru la nume. Știți și voi cum sunt geniile. Nu se pot concentra asupra chestiilor minore. Cu siguranță voi primi pe lânga înjuraturi și câteva sugestii.

Limba oficială va fi româna corectă. Practic, asta va fi principala condiție pentru a trece testul anual. Cum care test? Fiecare lucuitor al țării mele va fi obligat să dea un test de 365 de întrebări (din 4 in 4 ani testul va avea cu o întrebare în plus) la fiecare 12 luni. Doar cei care vor trece testul vor putea locui în continuare în țara mea. Da’ hai sa începem cu începutul, cum ar fi normal.

Formarea poporului nou nu va avea loc așa cum știm noi de la istorie (Neagu Djuvara nu prea este partizanul acestei idei, motiv pentru care am și eu mici rezerve) prin contopirea a doua sau mai multe națiuni genuine. Din contră. Formarea poporului se va face prin selecție. Practic, voi alege in prima fază 217 români care vor reprezenta nucleul, creierul, board-ul daca vreți. Fiecare dintre aceștia va avea la dispozitțe 30 de zile să recruteze 72 de noi locuitori ai țării mele, pentru care va raspunde cu capul. Dacă se va dovedi ca unul dintre cei racolați este agramat, ticalos, hoț sau pur și simplu prost, atât recrutorul cât și cel proaspăt recrutat vor fi expulzați și declarați persona non grata.

Nu va exista președinte! Va fi monarhie. Primul ministru si miniștrii vor fi aleși dintre antreprenorii de succes. Nu poți să conduci un minister dacă nu ai facut dovada că esti sclipitor în afaceri. Nu va exista noțiunea de mandat, cel puțin nu în acceptțunea actuală a termenului. Rămâi în funcție atât timp cât ești competent, chiar dacă termenul este pe viață sau o singura oră.

Învațământul va fi principalul pilon de susținere. Programa școlara va fi in același timp precisă și variată. Cultura generala va fi singurul punct comun. În rest, fiecare va urma specializarea spre care se demonstrează că are înclinație. Nu vor exista concesii. Un examen picat înseamnă expulzarea din țara mea. La rândul lor, profesorii vor fi în permamență testați iar cei care ramân în funcție vor beneficia de statut privilegiat. La fel și medicii. Cuvântul șpaga nu va exista. Nici sinonimele lui.

Nu va exista industrie. Practic, nu vom produce nimic palpabil. Vom importa. Jumătate din populația activâ va lucra în domeniul consultanței. Nu va exista niciun stat pe glob care să nu apeleze la țara mea pentru studii de caz, elaborare de solutii, training sau support. Cealaltă jumatate a celor activi va fi implicată în domeniul bancar. Vom avea cele mai mici comsioane bancare din lume, cele mai mari dobânzi la depozite și nu vom acorda imprumuturi decat către Lloyds sau companii de același calibru.

Nu vom promova turismul. Nu ne interesează. Populația țării mele va fi cu mult mai înstărită decât restul lumii. Fiecare își va alege destinațiile externe de vacanță după bunul plac.

Va urma

In numarul viitor despre impozite, taxe, pensii si nu numai.

Terente, în peștii mei!

Este limpede că scriu sub influența sentimentelor de viitor tătic. Cei care au deja copii știu că trăirile astea nu se compară cu nimic. Ceilalți vor afla în curănd.

La primul echograf nu se întâmplă mari chestii. Se confirmă sarcina. Echografia de la 12 săptămâni este primul moment când iți dai seama cum stă treaba. Vezi o gâgâlice de 7-8 cm mufată la cordonul ombilical si îi auzi bătăile inimii. E un lucru mare.

Mamele se comportă la fel de grijuliu și protector în mai toate cazurile. Ei bine, tații sunt niște figuri. Unii nu reușesc să-și ascundă dezamăgirea legată de sexul copilului, alții nici nu se mai chinuie să ascundă acest lucru și explodează intr-un acces de furie. Dar există și categoria celor foarte mândri de rezultatul muncii lor. Ăștia din urmă sunt savuroși. Îmi povestea un foarte bun prieten că o nepoată de-a lui s-a dus la echograf împreună cu soțul. Cand a apărut fătul pe monitor fericitului tată s-a uitat la femur (e un standard de măsurare) și a exclamat vădit emoționat: “ce cardan are, frațioare!“.

Ce-ar mai fi de adăugat?

Românii Raed și Kasem

Am tot citit în ultimii ani materiale de presă despre medicii arabi care fac de râs medicina, iși bat joc de pacienți și nu în ultimul rând intrețin prostul renume al medicinei în Romania. Și mi-am adus aminte de perioada în care a început hora. Anii ’90 când mulți studenți arabi promovau examenele relativ ușor pentru că niște profesori căcănari trecuți cu mult de pragul pensionării doreau în cel mai disperat și josnic mod sa-și rotunjească veniturile. Aceiași profesori se bașicau pudibond când venea vorba in public despre celebrele obiceiuri.

Ce mă deranjează mai tare în acest subiect este generalizarea. Cu siguranță există și medici arabi care ar fi putut deveni electricieni sau bărbieri geniali. Dar să nu uităm de Ciomu care aparține neamului romănesc. Același neam românesc i-a zămislit și pe profesorii prețioși care fac frumos la televizor știind că fiecare minut de emisie mai adaugă ceva euroi la mercurial. Să ne întoarcem la cei de la care am plecat. Primul nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare este Raed Arafat. Omul ăsta a făcut mai mult bine neamului românesc decât toată clasa politică la un loc, decât enșpe mii de doctori și aș putea continua. Probabil că materialul ăsta spune tot.

Eu mai cunosc un caz.

Rezumat

În urma cu 10 ani am fost actor principal intr-un accident auto (zbor cu mașina, pom, tensiune 4 și altele) pe meleaguri oneștene. Primul medic român cu care am relaționat mi-a oferit șansa unică de a simți pe propria piele ce înseamnă ghips peste răni deschise. O minune. Următorul medic romăn (din București de această data, medic cu carieră universitară) mi-a dezvaluit din tainele chirurgiei plastice fără anestezie. Un vis. Într-o lună plastia s-a decis să plece la ea acasă lăsându-mă cu onoarea nereperată. Următorul medic romăn pe care l-am cunoscut îndeaproape era la vremea aceea Președintele Asociației Chirurgilor Plastici din România. Nume galonat la care toată lumea se închina. A fost ceva mai bine în sensul că am văzut cum e și cu anestezie. Nici de data asta n-a fost să fie. Plastia m-a părăsit din nou, probabil pentru unul mai frumos sau cu bani mai mulți. După ceva ani am cunoscut un medic din Republica Moldova (seful sectiei de chirurgie plastică din spital) și am aflat ce e ăla un lambou. Ei bine, moldovanul a fost primul medic din epopeea asta care s-a dus la cauză. Rezident al medicului moldovan era un tânar foarte haios, de loc din Palestina dacă nu ma înșel. Tânărul a făcut tot ce este omenește posibil (și încă ceva pe deasupra) să ma ajute să țin în frâu o deficiență dobândită in timpul tratamentului administrat de primul medic român enunțat aici. Mi-a făcut rost de tratament injectabil care nu se comercializează în România (la prețul de achiziție, fără un bănuț adaos) mi-a oferit consultații free of charge în clinica privată (ba chiar a consultat și doi prieteni de-ai mei în aceleași condiții financiare) și se oferă în continuare să mă ajute. Niciodată nu a cerut/primit niciun sfanț. Numele tânărului este Kasem Abu Bakr.

Practic, unii dintre cei mai corecți medici români sunt Raed Arafat și Kasem Abu Bakr.