Băsesc, deci exist

   Din ce în ce mai mulți prieteni mă somează să scriu despre referendum. Cu toate acestea, nu scriu rândurile pe care le citești acum din cauză că am cedat presiunilor exercitate de prietenii mei. Scriu pentru că am cedat dorințelor mele. Inițial mi-am zis că nu voi ortografia pe marginea acestui topic buclucaș, sunt prea mulți cei ce o fac. Cu toate acestea, ceva din interiorul meu îmi dădea întruna ghes. Am simțit că autocenzura mă va duce către o senzație de disconfort pe care nu o merit. Așa au luat naștere rândurile de le citești acum, cetitorule drag.

   Știm cu toții cum a început. Băsescu i-a tras-o golănește lui Marga, Ponta i-a arătat lui Băsescu ulterior că și el cunoaște smardoială. Și așa au ținut-o zilnic. Apoi Ponta și Antonescu au decis că e cazul să scape de marinar, moment în care am apărut și noi. Îndată ce a fost setată ziua referendumului toți oamenii politici direct interesați de rezultat și-au întors fața către electorat. Clasic până aici.
   Recunosc sportiv că îmi plac perioadele de campanie din câteva puncte de vedere. În primul rând se deschide larg robinetul de fonduri. Așa mai prindem și noi un asfalt, o iarbă, o bibliotecă sau un spital. Apoi mă amuz văzându-i pe politicienii grobieni cum se chinuie să se facă înțeleși în băile de mulțime, silabisind. E un tablou fascinant. Și ar mai fi câteva aspecte despre care voi mai scrie cândva.

   N-am de gând s-o mai lungesc. Nu vreau să scriu nici despre stimulentele financiare useliste, nici despre îndemnul băsist de a merge la păscut. În definitiv, idioți sunt și ăia de-au luat șpagă și ăia care au renunțat gratis la un drept doar pentru că așa le-a zis șefu'. N-am vreo simpatie pentru niciuna din părți iar antipatiile sunt distribuite aproape uniform. Singurul meu regret este că dacă s-ar fi prezentat la referendum măcar 80% din populația cu drept de vot am fi reușit să avem în toamnă atât alegeri parlamentare cât și prezidențiale. Garantez că USL-ul n-ar fi obținut majoritatea (mă puteți verifica în noiembrie)/ Cu alte cuvinte, puteam face un pas înainte. Care n-am avut posibilitatea, cum zice la manualul de specialitate. Dacă referendumul nu va fi validat și Băsescu redevine legitim, am ars-o în fericire (vorba filosofilor greci). Va fi război pe viață și pe moarte între palate cam până prin 2014. Sigur, în tot răstimpul ăsta nu va mai conta imaginea României în exterior. Dar vom putea trăi și cu asta, atât cei rămași în țară cât și cei din diasporă. Bem ceva pe chestia asta?