C.B. - Epilog

Cred că am să inchei capitolul dedicat eroului C.B. cu încă un caz de robbery celebru petrecut prin anii '90 în Onești. Ca să ne reamintim despre ce personaj este vorba trebuie să știți că C.B. a ars toate etapele necesare unei cariere de infractor. Primele aplicații au fost executate literalmente in house. Urmele de curea de pe corp i-au dat discret de înțeles lui C.B. că părinții nu gustă genul acesta de umor. Atunci eroul nostru a decis să facă un pas înainte în propria carieră sau să se desprindă de cuib, cum ar spune romanticii. Oneștiul este un oraș destul de mare, avea de unde alege. Prima lovitură în lumea largă nu a întârziat să apară. Ce loc putea fi mai potrivit decât apartamentul vecinilor cu care avea la share un balcon? Așa apare și laitmotivul (sau motivul care se repetă) în sensul că au rezultat ceva mai multe urme de curea, deși vom vedea că asta nu a ajutat pe nimeni.

Au trecut anii, apă multă pe Cașin, Trotuș, Oituz și Tazlău, nu în ultimul rând holdup-ul de la CEC și amicul C.B. a devenit dependent de acțiune, tutun și alcool. Ultimele două necesită aproape întotdeauna fonduri. Cum prin propriile buzunare sufla mai mereu vântu' (în zilele noastre analogia asta generează confuzii) amicul C.B. a ales acțiunea, care nu necesita fonduri și nici creier în cazul lui.

Restaurantul Moldova insemna pe vremuri un loc de recreere pentru toate categoriile sociale. Prețioșii mergeau in Casa Oneșteana, terasa era pentru clasa medie, evenimentele aveau loc în sala mare iar vulgul, plebea sau pulimea (este doar semantică) își sorbea troscăul in ceea ce se ortografia Bar de zi și se pronunța mai mereu Bardezi. Eroul nostru a petrecut câteva sute de ore în această ultimă locantă memorând astfel orarul de funționare, unde este toaleta, prețurile cele mai mici și așa cum era de așteptat, locul unde erau ținute cartușele de țigări.

Iernile in Onești nu erau prea blănde pe atunci. Nopțile erau destul de geroase aducănd astfel un surplus de valoare băuturilor spirtoase. Intr-una din astfel de nopți eroul nostru se intorcea resemnat de la Blue Night unde nu-i reușise nimic. In dreptul locantei Bardezi și-a spus că încă e devreme pentru culcare și că "una mică" nu i-ar strica. Lacătul ușii de intrare nu a fost destul de sugestiv fapt care a permis eroului nostru să dea un sens nou cuvăntului autoservire. C.B. descoperise Raiul. Se înfrupta din tot ce-i era la îndemână. Votcă, lichior, coniac, rom, țigări și ciocolată. Pot să pariez că și-a ales și muzica. Ivan Turbincă reloaded!

A doua zi (care a a început cu dimineața, vorbă celebră) fetele de la Bardezi au venit la muncă. Cand au văzut că nu e lacătul au început să se acuze reciproc (știți voi, "cum ai putut să lași ușa deschisă?", "eu?!? tu ai luat lacătul"). După căteva vorbe grele fetele au tăcut ca la un semn. Realizaseră că locanta a fost jefuită. Au sunat la Poliție după cum era de așteptat.

Îi mai țineți minte pe X și Y (Sony & Cher, Ike & Tina Turner, Simon & Garfunkel) sunt convins. Au ajuns la locul faptei neașteptat de promt. Zelul de care au dat mereu dovadă le-a adus de această dată un caz gata rezolvat. C.B. dormea dus cu capul pe o masă din sala mare, printre sticle și pahare!