Pistruiatule, ne leși?

Bunului prieten, Radu

Se zice că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile. El a împarțit inteligența, frumusețea și norocul după un algoritm precis astfel incăt să existe un echilibru in umanitate. Acest lucru i-a reușit in primele 6 zile. Intr-a șaptea zi, l-a creat pe C.B. Se mai spune totodată că de unde nu este nici Dumnezeu nu cere. Asta înseamnă că propria opera are totuși o rată de insucces. Cănd Dumnezeu l-a vazut pe C.B. a decis ca a șaptea zi să fie liberă pe vecie.

C.B. a fost vecinul meu în copilărie. Avea câțiva ani mai mult ca mine deși era aproape imposibil ca cineva să demonstreze asta. Singurele dovezi ale vârstei lui erau actele de identitate, însă și aici am mici rezerve. C.B. provenea dintr-o familie onestă, cu părinți harnici și cumsecade și un frate foarte isteț dar puturos. Avănd aceste date în minte, cu greu putem să realizăm că pentru C.B. nu a mai rămas urmă de inteligență, frumusețe și noroc.

L-am cunoscut pe C.B. după ce acesta a fost eliberat din școala de corecție. Se insinuase cu succes in gașca noastră povestindu-ne tot felul de istorioare de tip Münchhausen. Inițial, pățaniile aveau un ușor parfum de credibilitate, ca să citez din clasici. Apoi C.B. a devenit cu adevarat un personaj. Prima dată cand ne-am dat seama că omulețul avea sinapsele incrucișate a fost când ne-a povestit cum a băut el 2 călimări mari de cerneală înainte de a face periodicele radiografii la plămani, obligatorii pe atunci în orice penitenciar, în speranța ca va fi eliberat pe motiv de sănătate precară (omul iși imagina că vor ieși niște pete negre pe plămâni pe radiografii). Evident că viața, zeflemistă cum o știm i-a jucat feste amicului. C.B. nu i-a convins pe medici. A fost prima și ultima dată când am fost de acord că cerneala poate fi nefolositoare umanității. O săptămâna mai târziu a fost eliberat cu ajutorul unuia dintre celebrele decrete de grațiere din acea vreme.

Vremea a trecut peste noi, membrii găștii din copilărie. Sigur, e un fel de a spune dacă ne referim la C.B. Eroul nostru s-a remarcat printr-un stil infracțional eminamente original. Voi căuta să descriu cu umilele-mi posibilități unul din nenumăratele business case-uri marca C.B.

Probabil că unii își mai amintesc de Vision, primul club (până atunci noțiunea unanim acceptatâ a fost discotecâ) din Onești. Ei bine, locul ăsta nu ar fi fost complet fără C.B. Nu era seară de weekend fără ca amicul să nu vândă ceva în Vision pe o sticlă de vin. Într-una din seri, C.B. nu a reușit să obțină pe 5 CD-uri decât un pahar de vin (1 CD in acea perioadă costa aproape cât un cauciuc de Dacie). Simțind că nu a fost o zi fructuoasa, eroul nostru s-a decis să-și ia soarta in propriile mâini. În gangul de la Vision a găsit o scară și un târnăcop. Cum curajul nu-i lipsea, C.B. a pornit să facă rost de ceva lichidități.

X și Y (sigur, aș fi putut să-i numesc Cip și Dale, Lolek și Bolek, Ernst&Young etc) iși făceau rondul pe B-dul Oituz. Ca polițiști, nici nu puteau da mai mult. Cănd au ajuns in dreptul celebrului reper Zahana au auzit ceva sunete incompatibile cu ora intârziata (00.45 să zicem). Principala provocare a fost localizarea perimetrului (na c-am zis-o) de unde veneau sunetele. Aproape instantaneu (in jurul orei 01.56) X și Y au reușit să identifice locul cu pricina. Planșeul CEC-ului. În doar căteva clipe (cca 02.33) au reușit să găsească scara către acoperiș.

C.B. nu a fost niciodată un voinic. Din contră aș spune. Cele 24 de kilograme pe care le purta după el (deși avea peste 20 de ani) nu l-au ajutat prea mult. În cele mai bine de două ore de minerit eroul nostru a reușit doar să treacă de stratul de smoală (hidroizolație, pentru pretențioși) și să zgărie puțin betonul. Deodată, în spatele lui o lumină orbitoare il hipnotiză! “Stai pe loc, Poliția” au fost vorbele care l-au convins definitiv.

X și Y (you already know...Tom și Jerry, Ying și Yang, Al Bano și Romina etc) și-ar fi dorit să aibă parte de un caz special, o spargere. Probabil că s-au rugat mult pentru asta deoarece soarta l-a scos in cale pe C.B. care, așa cum am amintit anterior se hotărâse să facă rost de cash. Unde se găsea cash din belșug pe atunci? La CEC. Leț prosid, dară! 

“Măinile sus” a venit ca un corolar. C.B. a lăsat târnăcopul jos, cu resemnarea temerarului care eșuează lamentabil sau cum se spune in limbajul de specialitate, a țiganului care se îneacă la mal. X și Y (come on…Popeasca și Arșinel, Platon și Aristotel, Miaunel și Bălănel etc) i-au pus cătușele și l-au dus la secție. Din declarația ce a urmat, a reieșit destul de clar că C.B. intenționa să sparga CEC-ul pentru a face rost de bani. Cum ușile erau inchise la ora aia, eroul nostru s-a decis către o abordare mult mai simpla. Escaladează clădirea, face o gaură în acoperiș, coboară prin ea, sparge unul sau doua safe-uri, ia ceva bani și dispare așa cum a venit.

Orice om normal ar fi fost inchis pentru pățania asta. Asta nu avea cum să i se întâmple lui C.B. care a fost lăsat liber pentru ca astăzi să puteți citi răndurile acestea.

Pistruiatul a fost ceai de mușețel comparativ cu eroul nostru. Acum, că v-ți făcut o imagine despre C.B. și abilitățile sale speciale pot să mă retrag. Poate voi mai scrie despre pățaniile lui. Sau poate nu.